Ileana Sandu
La nivel global şi european, proporţia populaţiei vârstnice (65 de ani şi peste) creşte semnificativ. De exemplu, în lucrări recente se arată că perioada 2000–2050 va fi una în care proporţia celor de peste 60 de ani se va dubla, potrivit europeanproceedings.com.
În România, acest fenomen este foarte vizibil: conform datelor, rata de îmbătrânire demografică se accentuează – de exemplu, un studiu menţiona că în 2018 populaţia de peste 65 de ani o depăşise deja pe cea sub 15 ani. De asemenea, conform bazei de date a United Nations Economic Commission for Europe (UNECE), în România media de vârstă creşte, iar ponderea de vârstă 65+ este estimată să crească în deceniile următoare.
În acest context, conceptul de „turism lent” câştigă teren – vârstnicii apreciază ritmul lejer, experienţele mai profunde şi durata mai relaxată. Pe de altă parte, turismul activ (drumeţii uşoare, plimbări, explorare culturală) devine tot mai popular în rândul lor vârstnicilor, ţinând cont că „senior” nu est un grup omogen – vârstă, sănătate, venit, educaţie, interese diferă. Unii sunt foarte activi (55-65 de ani), alţii au mobilitate redusă.
Turismul vârstnic poate contribui la creşterea cererii în perioade mai puţin aglomerate (ex. primăvară, toamnă) şi la diversificarea ofertei turistice. De asemenea, călătoria are beneficii pentru sănătate, bunăstare şi „îmbătrânire activă” , iar implicarea în activităţi turistice poate spori starea de bine, reducerea stresului, participarea socială.
Un studiu arată că printre seniori motivaţiile cele mai importante sunt „odihnă şi linişte”, „scăpare din rutină”, „îmbunătăţirea calităţii vieţii”, „descoperirea a ceva nou”.
În Ţara noastră, turiştii vârstnici nu mai sunt de mult „vizitatori pasivi”. Ei caută destinaţii care îmbină relaxarea cu experienţa culturală, contactul cu natura şi, uneori, componenta de sănătate sau spiritualitate.
Staţiunile balneare precum Băile Felix, Călimăneşti-Căciulata, Sovata, Covasna sau Băile Herculane rămân preferate datorită apelor minerale şi bazelor moderne de tratament. În ultimii ani, multe dintre acestea s-au modernizat, oferind pachete integrate de terapii şi relaxare.
Tot mai popular devine şi turismul cultural şi rural – seniorii aleg zone precum Bucovina, Maramureş, Ţara Haţegului sau Apusenii, pentru linişte, aer curat şi autenticitate. Oraşele istorice precum Sibiu, Braşov, Oradea sau Alba Iulia atrag prin arhitectura veche, muzeele accesibile şi atmosfera calmă.
Pe litoral, Eforie Nord, Neptun sau Techirghiol combină marea cu tratamentele balneare, fiind destinaţii ideale pentru sejururi în extrasezon. Iar pelerinajele la mănăstiri – Putna, Nicula, Prislop, Voroneţ – rămân o formă de turism spiritual şi social de mare succes în rândul seniorilor.
Cu toate acestea, România nu are încă o strategie naţională dedicată turismului seniorilor, aşa cum există în Spania, Portugalia sau Franţa, unde statul subvenţionează parţial vacanţele pensionarilor pentru a sprijini economia turistică în extrasezon.
Infrastructura rămâne adesea o problemă – multe destinaţii nu au acces facil pentru persoane cu mobilitate redusă, iar serviciile adaptate lipsesc în zonele rurale. În plus, pensiile mici reduc capacitatea de cheltuire: potrivit Eurostat, un turist român de peste 65 de ani cheltuieşte în medie doar 13–15 euro pe zi, de aproape zece ori mai puţin decât un senior din Europa de Vest.
Dacă în ultimii ani se vorbea tot mai mult despre „turismul vârstei a treia” ca despre un motor de echilibru pentru economie, în prezent, acest segment se confruntă cu dificultăţi majore. Situaţia economică actuală, marcată de creşterea preţurilor şi de măsurile de austeritate anunţate de Guvern, i-a lovit în primul rând pe pensionari.
Mulţi dintre ei, care altădată îşi permiteau un sejur anual de tratament la Băile Felix, Sovata sau Covasna, renunţă acum la aceste vacanţe, devenite un lux. Costurile transportului, ale cazării şi ale procedurilor medicale s-au dublat în ultimii ani, iar biletele subvenţionate prin Casa Naţională de Pensii nu acoperă decât o mică parte din cererea existentă. În 2025, numărul locurilor disponibile pentru tratament balnear a fost chiar redus, din cauza constrângerilor bugetare.
În plus, mulţi operatori privaţi din turismul balnear au fost nevoiţi să crească tarifele pentru a acoperi cheltuielile cu energia şi personalul. În consecinţă, pentru o mare parte dintre seniorii români, turismul – chiar şi cel de sănătate – a devenit inaccesibil: când o pensie abia trece de 2.000 de lei, iar o săptămână la tratament costă peste 1.500, eşti nevoit să alegi între medicamente şi vacanţă.
Această realitate ridică o problemă de fond: fără sprijin concret din partea statului sau a autorităţilor locale, turismul pentru vârsta a treia riscă să devină un privilegiu, nu o formă de incluziune socială.
În timp ce alte ţări europene subvenţionează o parte din costurile vacanţelor seniorilor pentru a stimula mobilitatea şi sănătatea acestora, în România lipsa unei strategii coerente menţine inegalităţile între cei care îşi permit să călătorească şi cei care nu.
România are însă resurse unice: staţiuni balneare naturale, peisaje liniştite, tradiţii vii şi un cost al vieţii încă avantajos. Dacă aceste atuuri ar fi puse în valoare prin infrastructură accesibilă, pachete tematice şi campanii de promovare specifice, turismul vârstei a treia ar putea deveni o componentă importantă a economiei naţionale.
Îmbătrânirea populaţiei nu trebuie privită doar ca un risc economic, ci şi ca o oportunitate de transformare: vârstnicii de azi sunt mai activi, mai dornici de experienţe şi mai conştienţi de importanţa calităţii vieţii.
Prin investiţii inteligente şi oferte adaptate, România poate transforma această realitate demografică într-un avantaj competitiv: o ţară a turismului lent, a relaxării şi a redescoperirii, un loc unde vârsta nu mai e o limită, ci o invitaţie la a trăi frumos.