Adrian Armand Giurgea
Oraşul Florilor se transformă în fiece zi câte puţin. Unii încearcă să ne convingă că transformarea, în final, va fi una în bine. Alţii zbiară din toţi rărunchii că e de rău. Pe la colţuri se vorbeşte chiar că butoiul de pulbere e desfăcut şi că doar un fitil aprins mai trebuie să apară de undeva pentru a vedea amploarea dezastrului. Căci, zice-se, am fi în top în ceea ce priveşte diversele reţele de tip mafiot. Nu, nu mai e vorba de găşti, ci de criminalitate organizată. Concret nu ştim însă nimic. Se vorbeşte pe la colţuri. Poate pentru că nu mai sunt alte subiecte sau poate pentru că fum fără foc nu prea este. Aşa a fost şi cu drogurile sau cu fumatul în şcoli. Cu ani în urmă.
Se vorbea, dar nimeni nu făcea nimic concret. Azi, pare a fi o normalitate. Nu mai miră pe nimeni. Dar târgumureşenii oricum par blazaţi. Nu îi mai miră nimic. Nici măcar o grenadă defensivă găsită într-un container de gunoi. Da, din timpul războiului. Dar ce război!!! Ascunşi în spatele tastaturilor de orice fel comentează oricui şi oricând, doct, siguri pe ei, dar fără iniţiativă. Cei mulţi, zic. Căci alţii, dacă e să luăm în seamă bârfele la care făceam referire mai sus, sunt gata de orice.
Deocamdată însă e linişte. O linişte în care, dacă se face ceva, problema e de ce se face, iar dacă nu se face, problema e că se putea face ceva. Şi această stare deconfuzie este preluată de autorităţi ca şi cum ar fi şi ea o normalitate. Astfel, zilele trecute eram anunţaţi că se introduc niscaiva sensuri unice. Miercuri, mesajele de alertă erau că, gata, nu se mai fac.
Că e mai bine cum a fost înainte. Apoi, puţin mai înainte, un consilier local se plângea că dispar sute de locuri de parcare, iar pe urma lui un viceprimar a simţit nevoia să clarifice lucrurile: modernizarea Bulevardului 1 Decembrie 1918 e parţială, iar pentru partea de autoturisme care vor rămâne fără locuri de parcare… avem soluţii, dar vi le spunem mai târziu… Cam aşa se comunică. Pompieristic şi pe contre. Ca şi cum oraşul ar fi, de fapt, prins între foştii şi actualii.
Din când în când mai apare însă unul care uită că, ales fiind are o mare demnitate pe umeri şi împarte oraşul în… nesimţiţi şi… nesimţiţi… Cei de la PNL-PSD-UDMR sunt nişte nesimţiţi, pentru el. Studenţii sunt şi ei nesimţiţi, unii pentru că parchează pe trotuare, iar alţii pentru că aprobă nu ştiu ce fel de burse. Deunăzi, primarul însuşi a fost catalogat drept nesimţit. Şi, uite aşa, oraşul a devenit imun la nesimţire şi nu mai reacţionează. Sau, poate, bunul simţ îi dictează să tacă…
Aşa cum a tăcut douăzeci de ani sub comanda medicului primar chirurg. Acum tace sub comanda arheologului primar. Ca şi cum nu ar exista. Iar găştile, gălăgioase, folosesc fel de fel de trompete pentru a face zgomot şi a se sui pe caldarâmul fierbinte. Deşi a venit toamna. Iar maşina ADP adună, la sesizare, autoturismele parcate neregulamentar, iar pentru asta blochează adesea traficul rutier. Deunăzi exact asta am trăit. Iar când i-am atras atenţia omului că ce fac ei e mai grav decât ce a făcut amărâtul care a parcat pe marginea drumului, fără a bloca în vreun fel circulaţia, mi s-a răspuns doct: dacă nu eşti în branşă, nu ştii…
Şi, uite aşa, cu un echipaj al Poliţiei Locale care făcea poze, am stat minute în şir blocaţi pe o stradă pe care, dacă mi-aş fi pus eu maşina de-a curmezisul să-mi scot bagajele, două minute, ori aş fi fost linşat de ceilalţi, ori ar fi venit Poliţia Rutieră să mă amendeze… Aşa, cu maşina „autorităţii”, blazaţi, oamenii au aşteptat, ca „nesimţiţii la barieră” să le treacă timpul şi maşina altui „nesimţit” să fie dusă în „parcul nesimţirii”.
Asta în timp ce maşinile scumpe de pe centru nu apucă niciodată să fie ridicate. Poate pentru că şoferii lor au timpii de reacţie mai buni, sau pentru că reacţiile lor ar fi mult mai dure decât cele ale unui necăjit oarecare. Poate mă înşel şi vor veni cei în măsură să ne arate maşinile bengoase duse cu platforma în „parcarea nesimţiţilor”. Mă îndoiesc că o să văd asta vreodată, doar dacă or fi cu numere din alte judeţe, alţi nenorociţi veniţi să lase banii aici degeaba.
Dar lumea va aplauda oricum. Nu piesa. Ci actorii. Un fel de aplauze născute din frustare, din ură, cu gândul că între palme sunt exact cei pe care nu i-ar mai vrea, dar pe care îi suportă de ani întregi, într-un joc imposibil al unui rut electoral, vorba sociologului Mircea Munteanu, în care cei minţiţi au ajuns să îi roage pe toţi Pinocchio din politică să îi mintă în continuare, bucuroşi să le simtă nasurile tot mai lungi şi tot mai aproape.
Şi, în timp ce la colţuri se vorbeşte despre grupări mafiote, presa scrie de grenadele din tomberoane, iar lătrăii de serviciu fac zgomot din nimic, cei din Primărie fac şi anulează sensurile unice, un non-sens până la urmă, sperând că aşa vom ajunge într-un final cu toţii să ne găsim locul de parcare în parcările supraterane care vor intra cu adevărat în discuţie şi dezbatere abia în campania pentru alegerile viitoare. Pentru că, nu-i aşa, vor mai fi fiind doi ani din cei zece în care actualul primar ne promitea că oraşul va fi şi va drege.
Nimic care să ne mire, nici măcar faptul că, disperaţi că nu au făcut nimic notabil, cei de la judeţ vor să dea de lucru celor din Capitală cerându-le să rezolve ei problema discutată şi răsdiscutată zeci de ani a unui drum expres care să lege Reghinul de Târgu Mureş.
Asta în timp ce de la Bucureşti ni se spune, la fel ca în 1948, că trebuie să restrângem aparatul de Stat, să stăm mai mulţi pe un loc, şi mai blânzi. Că, până la urmă, nu este treaba noastră, iar România îşi vede singură de drumul ei. Pentru că, nu-i aşa, „banii vin, banii pleacă”. Doar politicienii par uneori de neclintit. Părerea mea.