Alecu Reniţă
Foarte puţini înţeleg ce reprezintă „pacifismului rusesc”, confundându-l cu lupta nobilă împotriva războaielor nedrepte şi voinţa popoarelor de a trăi în pace.
Oricât ar părea de neverosimil sau paradoxal, dar „pacifismul rusesc” este o armă devastatoare a războiului hibrid, menită să înşele şi să prostească zeci de milioane de oameni, să pregătească psihologic o ţară sau alta să renunţe la armata naţională, la securitate, la orice forme de apărare şi să proclame neutralitatea ca panaceu universal în faţa tuturor pericolelor şi eventualelor agresiuni.
„Pacifismul rusesc” are mai multe obiective ascunse, dar principalul rămâne ca sub masca promovării populiste a păcii să creeze condiţiile necesare de dezarmare şi demoralizare totală – să se ajungă până acolo încât populaţia ţărilor să refuze să lupte, să-şi apere teritoriul, suveranitatea şi libertatea, cerând guvernelor să capituleze, nu să lupte.
Pacea fictivă vrăjeşte mulţimile intoxicate de fanatism religios, minciuni şi conspiraţii.
Se cere să se conştientizeze de către toţi un singur lucru: fără a asigura cu cel mai modern armament securitatea naţională – infrastructura civilă, obiectivele economice, grădiniţele, şcolile, spitalele, satele şi oraşele sunt transformate în ruine, iar ţara ajunge o colonie, un GULAG siberian, un lagăr de exterminate a populaţiei, care s-a lăsat înşelată de propaganda mizerabilă că neutralitatea te salvează de ocupaţia rusă şi îţi garantează pacea.
Să fie limpede pentru întreaga societate şi instituţiile statului: „pacifiştii” sunt plantaţi şi întreţinuţi financiar de serviciile ruseşti, îndeosebi în ţările, care nu pun mare preţ pe libertate, democraţie şi demnitate naţională. Pacifismul este un produs rusesc pentru export, iar orice manifestare de pace a mamelor-rusoaice, care şi-au pierdut copiii în război, fie la Moscova sau Belgorod, este înăbuşită din faşă de gorilele înarmate.
În timpul URSS, exista oficial aşa numitul „Fond mira – Fondul păcii”, un fond de sute de milioane de dolari, creat de KGB în anul 1961, pentru a „promova pacea în ţările capitaliste – ţări războinice şi agresoare, care urmăresc să provoace războaie, să submineze statele lagărului socialist şi bastionul păcii – URSS”. Prin „Fondul păcii”, care în anii 75-89 avea anual la dispoziţie peste şapte miliarde de dolari, KGB-ul a format şi dezvoltat în Europa şi lume o reţea întreagă de „pacifişti”, menită să paralizeze securitatea statelor capitaliste prin dezarmare generală şi neutralitate.
După un deceniu de la prăbuşirea imperiului, din anul 2001, serviciile secrete ruseşti, au preluat şi reactivat sub cele mai diverse forme „mişcările pacifiste” din ţările fostului lagăr socialist şi din Europa. Împreună cu alte curente pretins democratice, ele formează osatura mişcărilor, care speculează nemulţumirile justificate din UE, le amplifică prin promovarea euroscepticismului, le orientează spre preluarea puterii într-o ţară sau alta pentru a favoriza „brexituri” şi colapsul treptat sau definitiv al Uniunii Europene.
„Pacifiştii” sunt plătiţi de serviciile ruseşti pentru a pregăti populaţia să renunţe la orice forme de apărare în caz de război şi să capituleze fără lupte la orice Ultimatum înaintat de Rusia statului român (pentru cei cu creierul spălat recomand să citească Ultimatumul Moscovei dat conducerii României în 26 iunie 1940).
Repet: „pacifismul” nu are nimic cu pacea, dimpotrivă este o formă perfidă de promovare a războiului imperial, o armă de îndobitocire în masă folosită de Rusia, prin care demoralizează şi paralizează societatea, iar ţara capitulează înainte să fie atacată militar, fiind ocupată pe cale paşnică.
Să nu-mi spună nimeni că pacifiştii vor pace: organizatorii sunt mercenari în solda Rusiei şi promovează expansiunea războiului, iar restul faunei plodită în incubatoarele şi sucursalele KGB-FSB-GRU din ţările europene – leopenişti, fiţoişti, orbanişti, şroideişti, şoşocari, aurişti, şor-vor-dodonişti etc – defilează sub steagul roşu al păcii fictive şi rătăcirii personale, în dauna totală a libertăţii de pe continent şi a neamului românesc de pe ambele maluri ale Prutului.