Editura Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZP), 2025 . Coperta, DTP: Brăduţ-Crişan Suciu; foto: Mihai Suciu
O femeie frumoasă, demnă, cu chipul luminat de inteligenţă şi înnobilat de bunătate străbate uliţele satului, gata mereu, ca un SMURD, să sară în sprijinul semenilor derutaţi sau înlăcrimaţi. E mai vie ca oricând în imaginaţia mea. Îi caut dublură printre sătencele actuale, dar, să mă ierte!, nu găsesc. Probabil, va mai curge multă apă pe Vale până când icoana Diconiţei se va întrupa din nou în altă fiinţă isteaţă, altruistă şi frumoasă. Diconiţa, Anghelina pe nume, şi-a purtat cu demnitate crucea, neuitând nicio clipă că poartă numele îngerului, învăluindu-şi semenii cu aripi largi, ocrotitoare.
Şi dacă am dezgropat-o pe Diconiţă, nu mă torturează conştiinţa profanării. Dar am ţinut să-i reînviu faptele bune peste veac. S-au rărit şi contemporanii ei, săteni care au cunoscut-o şi cărora le-a luminat viaţa. Aceşti „ultimi mohicani” m-au ajutat să mi-o imaginez „în carne şi oase”. Nu neg nici aportul şi suportul ficţiunii.
Autorul