Mihai Teodor Naşca
Am auzit deseori vorbe mari legate de altruism, bunătate, voluntariat. Ştim cu toţii îndemnul că atunci când îţi dă Dumnezeu, nu ridici garduri mai înalte, ci pui mai multe mese la care să vină şi cei ce nu au. Sunt de regulă vorbe, frumoase ce-i drept, însă împlinirea lor cu siguranţă nu este adaptată societăţii de astăzi. Nu că nu ar fi bine şi frumos, nu că prin asemenea acţiuni ne-am spori binele din noi, pe care trebuie să îl hrănim, ci pur şi simplu, societatea actuală e clădită pe alte considerente. Societatea actuală este una bazată pe consumerism, pe marketing, pe vedetism, unele venind la pachet şi cu o educaţie precară sau necorespunzătoare.
E în legea firii ca, atunci când îţi prisoseşte, să vinzi sau să oferi: fiecare dintre noi mâncăm doar cu o lingură, iar dacă oamenii au rezistat foametei din anii 1946-1947, înseamnă că se poate trăi şi cu mai puţin. Nu ne obligă nimeni să nu mai vedem limita muncii, să achiziţionăm, să ne extindem până la leşin, să arăm fiecare răzor pe care odinioară a păscut o vacă sau mieluţele, o margine de drum pe care era priponit un porc, totul de dragul de a creşte producţia la maximum. Totul pentru agoniseala obţinută cu orice preţ. Am dori să auzim cum cei ce obţin producţii record fac şi câte un gest de milostenie.
Dumnezeu ne dă suficient cât să avemşi să împărţim cu ceilalţi, pentru că atunci când faci acest gest, cu siguranţă îţi asiguri o recoltă bună şi pentru anul care vine. Dar nu vedem totul decât prin prisma banului, totul se converteşte în masă monetară şi, mai mult decât să ne vindem produsele sau animalele, riscăm să ne vindem şi pe noi, cu bună ştiinţă. Ne vindem robi pământului, din lipsa de înţelegere că supremaţia aceasta a agoniselii vine mereu la pachet cu plata sa, uneori deloc nesemnificativă.
Dacă dai cu dragă inimă, nu sărăceşti, ci, dimpotrivă: de unde dai, sporeşte. Aţi auzit de la bătrâni lucrul acesta. Nu e vorba de a încuraja pomana pentru cei ce pot şi nu îşi câştigă traiul, ci pentru cei ce nu au fost atât de norocoşi. Puţinul, în mâinile celui ce nu are nimic, i se va părea imens, iar sufletul unui om ajutat aduce lumină multă în experienţa de viaţă a celui ce dăruieşte. Ai doi saci de mere şi unul îţi prisoseşte? Dă-l celor ce nu au şi, cu siguranţă, pomul acela va rodi şi mai bine data viitoare.
Dăruind vei dobândi!