Comuna Livezeni trăiește un moment de cotitură rar întâlnit în administrația locală: un plan de dezvoltare care nu se mulțumește cu promisiuni, ci își așază, cu disciplină aproape inginerească, fiecare element pe harta unui viitor atent construit. Primarul Bányai István, aflat la al treilea mandat, vorbește despre strategie nu ca despre un document birocratic, ci ca despre un mecanism viu, calibrat pe zece ani, în care educația, mobilitatea și urbanismul devin pivoții unei comunități care vrea să crească, dar fără să-și piardă suflul.
În Livezeni, investițiile vin cu reguli stricte, iar regulile vin cu argumente. Curți minime de 600 de metri pătrați, drumuri asfaltate înainte de autorizarea construcțiilor, limitarea locuințelor colective, dimensionarea infrastructurii în raport cu proiecții reale de populație. E un tip de intransigență administrativă rar întâlnită, dar care pare să contureze un model: mai puțin hazard imobiliar, mai mult urbanism responsabil.
Bányai István nu se fereste să își asume decizii nepopulare, dar crede cu tărie în direcția pe care o imprimă comunei. Iar Livezeni, dacă își va urma strategia până la capăt, riscă să devină unul dintre cele mai coerente și atractive exemple de dezvoltare periurbană din județ.
– Cum ați prezenta comuna dumneavoastră unui public care nu a auzit până acum de ea, de exemplu unei familii tinere care ar vrea să se mute aici sau unui posibil investitor?
– Comuna Livezeni este, cred eu, cea mai căutată din punct de vedere al locuințelor. Este cea mai dinamică și ca investiții. Avem foarte multe proiecte pe masă, atât locuințe, cât și locuințe colective, cât și Spitalul Universitar. Avem o strategie de dezvoltare pe 5-10 ani pe care luna viitoare o vom prezenta. Ne axăm pe trei lucruri esențiale: educația, mobilitatea și regulile de urbanism. Acestea din urmă vor limita investițiile imobiliare în limita în care se poate dezvolta și restul infrastructurii, ca o comună dintr-un județ vecin – nu vreau să dau numele – unde efectiv ești sufocat.
Referitor la educație, chiar astăzi (joi, 6 nov – n.n.) am o întâlnire cu reprezentanții UMFST, cu care discutăm despre posibila înființare a unui liceu de specialitate la noi în comună, în care vor fi pregătiți tinerii pentru a deveni viitori medici sau ingineri.
Vrem o mobilitate foarte dinamică, în care copiii din comuna Livezeni să meargă la școală și la antrenamente, în școli foarte bine dotate și în baze sportive specifice, cu microbuzul electric. Vor fi luați din poartă, duși la școală și la antrenamente, apoi lăsați acasă, în poartă. Strategia este gata în proporție de 99%. Am prezentat-o deja consilierilor locali, în decembrie va intra în ședință pentru aprobare și cu asta vom merge înainte.
Asta ar fi cireașa de pe tort: cineva, dacă se mută în Livezeni, nu va duce copilul deloc nici la școală, nici la antrenamente. Antrenamentele de bază vor avea antrenori profesioniști la bazele sportive din Ivănești, Livezeni. Tot acest sistem va fi monitorizat. Anul viitor vom porni două clase zero, una în limba română și una în limba maghiară. Va fi o școală foarte aproape de natură, în Sânișor. Un proiect special, un fel de Waldorf, dar fără acele diferențe, cu foarte multe elemente interesante în natură. Acele clase se vor maturiza într-un liceu și de acolo fiecare va putea să aleagă dacă va fi medic sau inginer. De acolo vor putea merge în orice direcție doresc.
Noi dorim cu această strategie, care nu este deloc ieșită din realitate – fiecare element este realizabil. Deja am pornit ca toate căminele culturale rămase în paragină să le mutăm în categoria de școli și pregătim un studiu de fezabilitate, ca pe proiecte europene – sunt acele fonduri europene care o să apară anul viitor – să depunem pentru a reconstrui toate școlile la un nivel extraordinar de ridicat. Pentru asta avem un colaborator extraordinar: UMFST. Am pornit deja discuțiile și chiar astăzi o să am a doua discuție pe tema aceasta.
– Referitor la regulamentul de urbanism, ce va conține strategia?
– Vom avea și limitări de urbanism, pentru că am făcut acele calcule: la fiecare 1000 de locuitori, de ce infrastructură avem nevoie. Noi suntem 5000 și calculul îl fac la 7000. Deci trebuie să știu că la 7000 de locuitori câte creșe, câte grădinițe, câte clase primare, câte clase cinci-opt și câte clase de liceu am nevoie ca să funcționăm perfect. Trebuie să ne dezvoltăm în forma aceea, ca să știm că atunci când se mută, să zicem, încă 500 de oameni, trebuie să facem un alt prag. Acum facem calculul la 7000 de locuitori. Anul trecut, în campania electorală, am făcut un calcul: aveam peste 500 de locuințe în construcție și autorizare și ar însemna, dacă se finalizează – dar de atunci au mai venit și altele –, undeva la 1000-1500 de persoane care se mută.
O să pornesc o discuție cu Târgu Mureș, pentru a lărgi sectorul de drum din Tudor până la intersecția cu centura ocolitoare, care va avea un nod pentru Spitalul Universitar, dar s-ar putea să propun și la Zona Metropolitană un proiect ca să lărgim la trei sau patru benzi. Esența este că dacă va ajunge autobuzul în Livezeni, acesta să poată avea o bandă. Dacă autobuzul nu are bandă de autobuz, atunci n-am făcut nimic. Dacă autobuzul trebuie să stea la coadă după alte mașini, atunci n-am făcut nimic.
– Care este tendința de dezvoltare a comunei Livezeni? Industrială sau civilă?
– Eu zic că avem firme mici, dar serioase. Nu ne putem compara cu alte comune. Oricum, Livezeni are tendința – și s-a cam stabilizat de când am ajuns primar – de a nu merge în direcția industrială. Mai în glumă, mai în serios, noi vrem să depășim Platoul Cornești când vorbim despre confortul urban. Vrem să ajungem să fim mai atractivi pentru familii decât Platoul Cornești din Târgu Mureș.
Dar esența este că noi ne deschidem către construcțiile de case. Deja am scos posibilitatea de a construi locuințe colective, nu mai eliberăm certificat de urbanism. Tot ce a fost pornit se termină, pentru că e obligatoriu prin lege. Dar deja, de vreo două-trei luni, nu mai eliberăm certificat de urbanism pentru locuințe colective deloc. În acea strategie de care vorbeam va apărea o propunere, încă în discuție, ca sub 600 m² să nu mai lăsăm nicio construcție, deci curtea minimă în Livezeni va fi de 600 m². Pe lângă asta avem deja alte reguli cu drumurile: căile care vor deservi până la 20 de familii vor fi de 9 metri, iar cele peste 20 de familii vor fi de 12 metri.
De un an de zile nu mai dăm certificat de urbanism pentru cartiere noi dacă drumul nu este asfaltat înainte de recepție, iar de la 1 ianuarie 2026 am propus consilierilor să modificăm această obligație astfel încât drumul să fie asfaltat înainte de autorizația de construire. Am văzut un șantier foarte frumos în jurul Târgu Mureșului, cu 60 de case, cu drumul asfaltat înainte, lucrat curat, frumos, iar noi ne luptăm cu investitorii care scot noroi pe drum. Vrem ca astfel casele construite în Livezeni să fie mai valoroase și cei care se mută aici să fie mulțumiți.
Mulți s-au mutat în Livezeni pentru că dezvoltatorul le-a zis că primăria va face drumul. Dar nu poți face drumul înaintea drumurilor unde locuiesc oameni care plătesc taxe și impozite de cinci generații. Nu este corect, nu este etic.
Această chestiune oricum am pregătit-o deja din campania electorală. N-am făcut mare campanie în toate aceste cartiere. Am băut o cafea cu ei și le-am explicat că nu le asfaltez strada. Am și pierdut 15-20%. Le-am zis că le pun iluminat public, dar asfalt nu o să pun. „Nu pot să vă zic nimic, până când nu ajung la toate străzile prioritare, vechi, la oameni care stau de trei generații nu pot să vă prioritizez și nici nu doresc, pentru că nu e corect” le-am spus.
Așadar am introdus aceste reguli pentru investiții, cum e asfaltarea: 9 metri cu trotuare, cu dirijarea apelor pluviale cum trebuie, cu introducerea iluminatului public inteligent, fără fir, cu panouri solare… Dacă vrei să faci investiții în Livezeni, ești binevenit. Dacă nu, poți să te duci altundeva. În Livezeni, un cartier de case se vinde în 2-3 luni, iar în alte zone într-un an. Dacă venim cu această nouă strategie de dezvoltare, eu zic că facem un pas foarte important.
– Ce se întâmplă cu ADI Transport Public?
– Eu lucrez, știu: hotărârea de Consiliu Local definitivă încă n-a ajuns la noi. Asta înseamnă că tot ce aprobăm acum, în noiembrie, trebuie să executăm în decembrie, ca să funcționeze în ianuarie. Dă, Doamne, să fie așa! Eu consider că undeva din primăvară ar fi. Dar dacă o să fie din ianuarie, o să ne bucurăm. Sigur nu o să stea pe seama Primăriei Livezeni că nu va porni din ianuarie.
– Și transportul public periurban, și lărgirea drumului din Tudor spre Livezeni fac parte din planurile concrete de legare a comunei de oraș. Ar mai fi și altele?
– Ar fi și planul de mobilitate, care va face parte din strategia de care vorbeam, care are o rețea internă de circuit prin autobuz electric școlar, care se va intersecta cu acest autobuz periurban, ca să poată să se mute copiii, să meargă și la școlile din Târgu Mureș. În plus, o să legăm cu pistă de bicicletă toate punctele strategice printr-un proiect european de la AFM și prin lărgirea drumului județean: toate punctele strategice, care sunt școlile și bazele sportive, o să fie legate cu pistă de biciclete.
– Cum veți sprijini Spitalul Universitar din acest punct de vedere?
– Da, eu am avut mai multe discuții cu reprezentanții lor. Am zis că noi suntem parteneri în acest proiect. Dacă trebuie, vom integra această investiție în planul nostru de mobilitate. Vom lega inclusiv autobuzul, dacă va fi nevoie, ca să deservească spitalul, să îl lege de Târgu Mureș.
Astăzi, problema cea mai mare a comunei Livezeni este traficul, care este aglomerat doar când se duc copiii la școală. Dacă ne uităm în vacanță nu este nicio problemă. Asta înseamnă că ducem toți copiii din Livezeni la școlile din Târgu Mureș. De aceea vreau să venim cu o posibilitate de educație în Livezeni. Nu se poate de azi pe mâine, trebuie construit de la clasa zero.
– Acum aflu de la dumneavoastră că centura Ernei–Corunca va avea coborâre în Livezeni. Știam că nu era prevăzută și că era o supărare mare la dumneavoastră în comună pentru acest lucru.
– Eu am încercat toate posibilitățile de a rezolva această problemă. Până la urmă domnul rector a reușit și îi mulțumim pentru acest lucru. Spitalul avea nevoie de acel nod specific, altfel nu avea acces din drumul județean, și astfel am putut face o colaborare în care proiectul este gata deja și s-ar putea să intre în execuție mai repede decât centura. Sunt curios când o să avem autorizație de construire și licitația pe centură. Apar tot felul de știri în presă. Eu nu o să zic nimic până nu avem autorizație de construire și licitație măcar în faza de contestație.
– Cum vă înțelegeți cu autoritățile din Târgu Mureș și de la nivel județean?
– Este o perioadă mai grea. E foarte greu să avansăm cum dorim. Eu aș fi dorit să avem un strat de asfalt peste drumul județean mai repede, dar știm că fiecare buget este mai mic decât am preconizat. Eu, aproape în fiecare jumătate de an, încerc să aflu de la conducerea Consiliului Județean când am putea să pornim acel strat, care este foarte important pentru Livezeni. Avem o colaborare bună cu autoritatea locală din Târgu Mureș. Eu acum am preluat ștafeta la Zona Metropolitană de la domnul Soos Zoltan. Eu zic că funcționează ok. Am stabilit că cea mai mare prioritate pentru Zona Metropolitană este centura nord-vest. Eu cred că, dacă totul merge bine și am stabilit această prioritate, până când se deschid proiectele PNRR 2 să fie gata cu studiul de fezabilitate și certificatul de urbanism, ca să putem depune, pentru că ar cam fi ultimul tren pentru centură.
Este vorba de centura care trece prin Pănet și leagă pe acolo prin spate toată zona. Proiectul este rupt în trei bucăți, pentru că este un proiect foarte mare: o parte o are Târgu Mureșul, pentru că trece pe teritoriul său și are deja în execuție studiul de fezabilitate; o parte rămâne pe Zona Metropolitană, pentru că avem atâția bani pentru studiu; iar a treia merge la Consiliul Județean. Aștept un răspuns de la Consiliul Județean ca să preia acea bucată, ca până în iunie să putem aduce studiul de fezabilitate la nivelul la care să poată fi depus la PNRR.
– Care este relația dumneavoastră cu cetățenii din comună? În afară de acele audiențe, cum comunicați cu ei?
– Eu sunt foarte ușor de găsit. Am lucrat foarte mult la digitalizarea primăriei, pentru ca oamenii să nu mai trebuiască să intre în primărie pentru orice hârtie. Audiența se poate face și prin telefon. Mă sună, îmi explică ce are nevoie și eu îi dau lista de acte care trebuie pregătite, pe WhatsApp. Noi pregătim totul și, când e gata actul, dacă nu e în format electronic, poate să îl ridice. Eu încerc să introduc acest sistem, dar sunt oameni care doresc neapărat să intre în primărie. Eu vreau să reduc această pierdere de timp, pentru că doar așa putem avansa, lucra mai eficient. Dacă luăm în calcul faptul că noi suntem cu 20-30% mai puțin decât sub primul prag propus de domnul Bolojan, atunci trebuie să vadă și lumea că nu putem să stăm cu fiecare zeci de minute să discutăm.
interviu realizat de Dragoș Bardoși
