Roata
Înainte de invenţia roţii, la jumătatea mileniului patru î. Hr., progresul omenirii şi calitatea vieţii erau sever limitate de greutatea lucrurilor care puteau fi transportate şi de distanţa pe care acestea puteau fi cărate. Conform istoricilor şi antropologilor, cea mai dificilă parte nu a fost invenţia roţii în sine, ci conectarea acesteia la o platformă pe care puteau fi transportate obiecte foarte grele.
„Ideea de geniu a fost conceptul de roată şi osie”, a comentat antropologul David Anthony, profesor la Hartwick College, citat de Live Science. În sine, acest angrenaj roată-osie, vechi de 3.500 de ani şi care nu s-a schimbat în mod substanţial până în prezent, era foarte greu de obţinut. Eforturile geniilor inginereşti de acum 3.500 de ani au fost însă răsplătite pe deplin. Căruţele au facilitat dezvoltarea agriculturii şi a schimburilor comerciale, facilitând şi mobilitatea populaţiei. De la invenţia lor şi până în prezent roţile au rămas parte integrantă a stilului nostru de viaţă, fiind prezente în numeroase obiecte, de la ceasuri şi până la automobile, aparate de zbor sau în alcătuirea turbinelor.
Tiparul
Joannes Gutenberg a inventat presa de tipar cândva între 1440 şi 1450, deşi încercări în acest sens au existat în rândul inventatorilor din China şi Coreea. Gutenberg a fost primul care a conceput un proces mecanizat de transfer al cernelii (pe care a făcut-o din ulei de in şi funingine) de pe matriţă pe hârtie. Presa tipografică a permis multiplicarea paginilor tipărite şi producerea cu uşurinţă a multor exemplare dintr-o carte. Pentru prima oară în istorie, ideile şi informaţiile au putut fi comunicate maselor sau, în orice caz, celor care ştiau să citească, astfel că inventarea presei tipografice a stimulat, în fapt, alfabetizarea. Dacă înainte o carte era scrisă de un scrib într-un an întreg, acum se putea obţine un exemplar într-o singură zi.
Prin acest proces de tipar mobil, numărul tipografiilor a crescut exponenţial viteza cu care se puteau realiza copiile cărţilor şi astfel au dus la răspândirea rapidă şi pe scară largă a cunoştinţelor, pentru prima dată în istorie. Se estimează că, până în anul 1500, peste douăzeci de milioane de volume au fost tipărite în Europa de Vest. Printre altele, tiparniţa a permis un acces mai larg la Biblie, ceea ce a condus la rândul său la interpretări alternative, inclusiv cea a lui Martin Luther, ale cărui „95 de teze”, un document tipărit în 100.000 de exemplare, a declanşat Reforma protestantă.
Penicilina
În 1928, savantul scoţian Alexander Fleming a descoperit, în laboratorul său, un vas Petri, cu capacul uitat întredeschis, plin cu bacterii. Eşantionul a fost contaminat cu mucegai, iar bacteriile dispăruseră. Mucegaiul antibiotic s-a dovedit a fi ciuperca Penicillium notatum, iar în următoarele două decenii, pe baza acesteia, chimiştii au dezvoltat medicamentul penicilină, care luptă împotriva unui număr foarte mare de infecţii bacteriene. Până în 1944, penicilina era deja produsă în masă. Militarii din cel de Al Doilea Război Mondial erau sfătuiţi să ia medicamentul pentru a scăpa de bolile venerice.
Aproximativ 1 din 10 persoane are o reacţie alergică la antibiotic, potrivit unui studiu publicat în 2003 în revista Clinical Reviews in Allergy and Immunology; chiar şi aşa, cei mai mulţi dintre aceşti oameni ajung să tolereze medicamentul, au spus cercetătorii.
Busola
În Antichitate, marinarii se orientau după stele, dar această metodă nu funcţiona ziua sau în nopţile înnorate, făcând periculoasă călătoria departe de uscat.
Prima busolă a fost inventată în China în timpul dinastiei Han, între secolul al II-lea î. Hr. şi secolul I d. Hr.; era făcută din piatră, un minereu de fier magnetizat în mod natural, ale cărui proprietăţi vechii chinezi le-au studiat timp de secole. Busola a fost folosită pentru navigaţie pentru prima dată în timpul dinastiei Song, între secolele XI şi XII. Busola a făcut posibilă, mai târziu, epoca marilor descoperiri geografice şi a intensificat schimburile comerciale între diferite culturi, permiţându-le marinarilor să navigheze în siguranţă în largul mărilor şi oceanelor, departe de rutele maritime obişnuite care urmăreau linia ţărmului.
Instrumentul le-a permis marinarilor să navigheze în siguranţă departe de uscat, oferind posibilităţi de explorare şi dezvoltarea ulterioară a comerţului global. Un instrument folosit şi astăzi pe scară largă, busola ne-a transformat pentru totdeauna cunoştinţele şi înţelegerea Pământului.
Becul
Invenţia becului a transformat lumea prin eliminarea dependenţei oamenilor de lumina naturală, permiţându-le să fie productivi la orice oră, zi sau noapte. Mai mulţi inventatori au jucat un rol esenţial în dezvoltarea acestei tehnologii revoluţionare, de-a lungul secolului al XVIII-lea, însă Thomas Edison este creditat ca inventator principal deoarece a creat un sistem de iluminat complet funcţional, inclusiv un generator şi cablaj, precum şi un bec cu filament de carbon, în 1879.
Pe lângă introducerea energiei electrice în locuinţele din întreaga lume occidentală, această invenţie a avut şi o consecinţă destul de neaşteptată în programul de somn al oamenilor: în loc să ne culcăm la căderea serii (neavând altceva de făcut) şi să dormim pe segmente, separate de perioade de veghe, acum stăm treji, cu excepţia celor 7 până la 8 ore alocate pentru somn şi, în mod ideal, dormim într-o singură „tranşă”
Telefonul
Deşi mai mulţi inventatori au avut preocupări în domeniul transmiterii vocii la distanţă, scoţianul Alexander Graham Bell a fost primul creditat drept inventator al telefonului, la 7 martie 1876. Trei zile mai târziu, Bell a făcut primul apel telefonic către asistentul său, Thomas Watson, spunându-i „Domnule Watson, vino aici – vreau să te văd”, conform autorului A. Edward Evenson în cartea sa, „The Telephone Patent Conspiracy of 1876”.
Pasiunea lui Bell pentru telefonie a fost influenţată de familie. Tatăl său a predat elocinţa vorbirii şi s-a specializat în predarea vorbirii persoanelor surde, mama lui – un muzician desăvârşit – şi-a pierdut auzul mai târziu, iar soţia sa Mabel, cu care s-a căsătorit în 1877, era surdă de la vârsta de cinci ani, potrivit autorului citat. Invenţia telefonului a revoluţionat comunicarea la nivel global şi a înlesnit afacerile între companii din ţări diferite. Când Bell a murit, pe 2 august 1922, toate serviciile de telefonie din Statele Unite şi Canada şi-au întrerupt funcţionarea timp de 1 minut, în onoarea marelui inventator.
Frigiderul
Refrigerarea, în anumite forme, există de mii de ani: în funcţie de climă, gheaţa sau apa rece era folosită pentru a menţine alimentele la temperaturi scăzute. Dar refrigerarea artificială nu a venit până în 1748, când medicul William Cullen a demonstrat pentru prima dată răcirea evaporativă. Alte descoperiri au avut loc în 1834, când a fost dezvoltat un sistem de compresie a vaporilor de către inginerul american Jacob Perkins. În 1876, inginerul german Carl von Linde a inventat un proces de lichefiere a gazului, marcând inaugurarea erei frigorifice comerciale. În 1913, inginerul american Fred Wolf a inventat primul frigider de uz casnic, iar pe măsură ce cererea de produse alimentare proaspete a crescut, a crescut şi numărul de gospodării dotate cu frigidere.
Utilizarea focului
Este una dintre cele mai importante invenţii timpurii ale omenirii şi a schimbat radical modul în care au trăit strămoşii noştri. Oferind căldură şi capacitatea de a găti alimente precum carnea, focul de tabără era şi un loc de întâlnire socială. Focul a oferit şi o anumită protecţie împotriva prădătorilor.
Data exactă la care a fost descoperit focul a rămas mult timp un mister, unele studii sugerând că a fost folosit pentru prima dată de hominini din Kenya cu 1 milion de ani în urmă, pentru a prăji carnea. Alte dovezi sugerează că oamenii de Neanderthal din Europa şi Asia au valorificat focul, în timp ce Homo sapiens care a evoluat în Africa şi-a stăpânit priceperea de a crea foc. Mai recent, arheologii din Israel au găsit dovezi ale utilizării focului care datează de acum 1,5 milioane până la 2 milioane de ani. (sursa – livescience.com)