Într-un oraș în care traficul pare uneori să pună stăpânire pe ritmul zilnic, eu am ales, acum 15 ani, să fac un experiment care între timp s-a transformat într-un stil de viață: să trăiesc în Târgu Mureș fără mașină. Nu îmi propun să conving pe nimeni să procedeze la fel; ceea ce urmează este pur și simplu experiența mea personală, a unei persoane care locuiește singură, nu are copii și care a descoperit că mobilitatea urbană poate arăta și altfel.
Orașul la pas – mai lent, dar mai limpede
Cel mai des mă deplasez pe jos. Târgu Mureșul este, până la urmă, un oraș relativ compact, iar multe trasee pot fi parcurse în 20–30 de minute. Mersul pe jos m-a ajutat să devin mai prezentă, să observ detalii pe care, dintr-o mașină, le ratezi inevitabil: schimbările de la un anotimp la altul, ritmul cartierelor, viața străzii.
Desigur, există zile când distanțele sunt prea mari sau timpul prea scurt. Atunci intervin autobuzele, pe care le folosesc frecvent, mai ales pe rutele unde circulă la intervale regulate. Pentru situații punctuale sau urgențe, apelez la Bolt sau taci (taxi) — o combinație care acoperă cam toate variantele posibile, fără să simt că îmi lipsește ceva esențial.
Călătoriile în afara orașului: flexibilitate în loc de volan
Pentru drumurile în afara Târgu Mureșului am învățat să fiu flexibilă: uneori merg cu prieteni care conduc, alteori folosesc BlaBlaCar, iar în funcție de destinație, aleg trenul sau autocarul. Fiecare opțiune vine cu avantaje și limite, dar, până acum, nu am întâmpinat situații în care lipsa mașinii să fie un obstacol real.
Ba dimpotrivă: aceste alegeri m-au făcut să descopăr rute pe care altfel n-aș fi ajuns, să cunosc oameni și, poate cel mai important, să mă bucur de drum fără stresul condusului.
Cât costă, de fapt, viața fără mașină?
Unul dintre motivele pentru care am continuat să trăiesc fără automobil este, recunosc, de natură financiară. Costurile anuale de deplasare în oraș sunt considerabil mai mici decât cele generate de o mașină personală. Și aici nu vorbim doar despre combustibil — care este doar vârful aisbergului — ci despre asigurări, impozite, reparații, revizii, roviniete, parcare și inevitabilele situații neprevăzute.
Chiar și folosind transportul public, taxiul sau Bolt-ul atunci când am nevoie, cheltuielile mele totale rămân, an de an, sub ceea ce ar presupune întreținerea unui vehicul propriu. Pentru stilul meu de viață, diferența este suficient de mare încât să încline decisiv balanța.
Libertate în altă formă
A trăi fără mașină nu înseamnă lipsă de libertate — ci un alt tip de libertate. Una în care ești mai conectat cu orașul, cu oamenii, cu propriul ritm. Nu spun că este soluția universală sau că se potrivește tuturor. Înțeleg perfect nevoile celor cu familii, program încărcat sau distanțe mai mari de parcurs.
Pentru mine, însă, ultimii 15 ani au demonstrat că Târgu Mureșul poate fi trăit și altfel: mai simplu, mai ieftin și uneori chiar mai liniștit, fără grija unui volan. Și, cel puțin pentru moment, nu simt că mi-ar lipsi ceva.
Sanda Viţelar