Ileana Sandu
Cercetătorii au constatat că, în lumea agitată în care trăim, atacurile de panică şi tulburările corelative iau amploare: pe de o parte, teama de boală, iar, pe de altă parte, neîncrederea şi incertitudinea, promovate de mass-media, dar şi de autorităţi, alimentează insecuritatea socială şi morală, sporind anxietăţi şi temeri, cu consecinţe, adesea, imprevizibile.
Specialiştii de la reputata clinică americană Mayo (Rochester, Minnesota), concentrată pe îngrijirea integrată a pacientului, educaţie şi cercetare, oferă informaţii privind atacul de panică şi modul în care poate fi gestionat.
Un atac de panică este un episod brusc şi imprevizibil, de frică intensă, care declanşează reacţii fizice grave, deşi nu există un pericol real sau o cauză evidentă. Atacurile de panică pot fi înfricoşătoare: simţim că ne pierdem controlul, că avem un atac de cord sau chiar că murim.
Multe persoane suferă doar unul sau două atacuri de panică în timpul vieţii, iar problema dispare odată cu situaţia stresantă care a creat-o. Dar dacă aţi avut atacuri de panică bruşte, în mod repetat şi aţi trăit perioade lungi cu teama constantă de eventualitatea unui alt atac, s-ar putea să suferiţi de tulburări legate de panică. Există, deci, posibilitatea ca o persoană să aibă atacuri de panică fără să dezvolte o tulburare legată de panică, aceste atacuri apărând cu tulburări de anxietate.
Deşi atacurile de panică nu sunt, prin ele însele, cauzatoare de moarte, ele pot fi de-a dreptul înspăimântătoare şi ne pot afecta în mod semnificativ calitatea vieţii. Dar tratamentul este foarte eficient.
Atacul de panică începe de obicei brusc, fără niciun avertisment. Poate „să lovească” oricând – în trafic, la cumpărături, în timpul somnului, în toiul unei întâlniri de afaceri. Poate fi ocazional sau poate să apară frecvent. Se prezintă sub mai multe forme, însă simptomele se manifestă imediat. În mod obişnuit, durează între 5 şi 20 de minute.
După un atac de panică ne simţim epuizaţi, „aproape morţi”. Simptomele tipice includ: senzaţia de pericol sau de pericol iminent; frica de moarte şi de nebunie; ritm cardiac crescut; dureri în piept; transpiraţie; tremurături; lipsa de aer, senzaţie de apăsare în gât; frisoane sau valuri de căldură; greaţă; ameţeli, slăbiciune; durere de cap; senzaţie de amorţeală sau furnicături, de irealitate, de detaşare faţă de propria persoană (depersonalizare).
Unul din lucrurile cele mai grave legate de atacul de panică este teama constantă că acesta se va repeta. Persoanele care au trecut prin experienţa unui atac de panică- situaţiile care ar face posibilă reapariţia lui – nu mai iau autobuzul, metroul, liftul, evită aglomeraţiile etc., ceea ce poate duce la izolare, afectând în mod negativ calitatea vieţii.
Dacă aveţi asemenea simptome, cereţi, cât mai repede posibil. Deşi sunt extrem de neplăcute, atacurile de panică nu sunt periculoase, dar sunt greu de gestionat pe cont propriu şi se pot înrăutăţi în lipsa unui tratament adecvat.
Întrucât aceste simptome pot fi asemănătoare cu cele ale altor probleme serioase de sănătate, cum ar fi un atac de cord, boli ale tiroidei etc., este important să fiţi evaluat de un medic, dacă nu sunteţi sigur ce anume vă cauzează simptomele.
Nu se cunoaşte cu exactitate cauza atacurilor sau tulburărilor de panică, dar trebuie avuţi în vedere următorii factori: moştenirea genetică, stresul major, temperamentul mai sensibil la stres sau predispus la emoţii negative; anumite modificări în modul de funcţionare a unor zone ale creierului.
Atacurile de panică pot debuta brusc şi fără semne de avertizare, dar, în timp, ele sunt declanşate, de obicei, de anumite situaţii. Unele cercetări sugerează că ar fi implicată reacţia firească de autoapărare. Dacă, de exemplu, suntem urmăriţi de un urs, organismul nostru reacţionează instinctiv, bătăile inimii şi respiraţia se accelerează, pe măsură ce corpul se pregăteşte să înfrunte o situaţie de pericol. Reacţii de acest fel apar şi într-un atac de panică. Dar nu se ştie de ce atacul de panică apare atunci când nu există niciun pericol evident.
Simptomele adesea în adolescenţă sau în prima tinereţe şi le afectează mai mult pe femei decât pe bărbaţi. Factorii care pot creşte riscul apariţiei atacurilor de panică sau a tulburărilor de panică includ: antecedente familiale; stres major, provocat de o boală gravă sau de moartea unei persoane apropiate; un eveniment traumatic, ca de pildă un abuz sexual sau un accident grav; schimbări majore în viaţa personală (divorţul sau o naştere recentă); fumatul sau consumul excesiv de cafeină; antecedente de abuz fizic sau sexual în copilărie; menopauza.
Netratate, atacurile şi tulburările de panică vă pot afecta grav existenţa în ansamblul ei. Ajungeţi să vă preocupe atât de mult iminenţa unui nou atac, încât trăiţi într-o permanentă stare de teamă, ceea ce vă afectează, în timp, calitatea vieţii. Complicaţiile includ: dezvoltarea unor fobii specifice, cum ar fi teama de a conduce un autovehicul sau de a ieşi din casă; probleme la locul de muncă sau la şcoală; depresie, tulburări de anxietate; creşterea riscului de sinucidere sau al gândurilor suicidare; recurgerea la consumul de alcool sau al altor substanţe; probleme financiare.
La unele persoane poate să apară agorafobia (teama de spaţii deschise); acestea evită locurile sau situaţiile care le provoacă anxietate, deoarece se tem că nu pot primi ajutor dacă suferă un atac de panică. Alţii, dimpotrivă, pot deveni dependenţi de cei apropiaţi, refuzând până şi să iasă din casă neînsoţiţi.
Nu există nicio modalitate sigură de a preveni atacurile de panică sau tulburarea de panică. Totuşi, următoarele recomandări vă pot fi de folos:
• Solicitaţi, cât mai repede posibil, tratament de specialitate, pentru a vă ajuta să stopaţi agravarea sau creşterea frecvenţei atacurilor de panică.
• Urmaţi cu stricteţe schema de tratament, pentru a preveni recidivele sau agravarea simptomelor
• O activitate fizică regulată poate juca un rol important în reducerea stărilor de nelinişte.
Tratamentul vă poate ajuta să reduceţi intensitatea şi frecvenţa atacurilor de panică şi să vă îmbunătăţiţi calitatea vieţii. Psihoterapia este considerată ca primă opţiune pentru un tratament eficient şi vă poate ajuta să înţelegeţi aceste manifestări şi să învăţaţi cum să le faceţi faţă.
O formă de psihoterapie numită terapie cognitiv-comportamentală vă poate ajuta să înţelegeţi, prin propria experienţă, că simptomele de panică nu sunt periculoase. Terapeutul vă va ajuta să re-creaţi, pas cu pas, simptomele unui atac de panică într-o manieră sigură, repetitivă. Pe măsură ce senzaţiile fizice de panică nu vi se mai par ameninţătoare, atacurile încep să se rezolve. Terapia necesită adesea timp, efort şi răbdare. S-ar putea să constataţi că simptomele se reduc în câteva săptămâni sau în câteva luni. Pentru a vă asigura că atacurile de panică se menţin sub control şi pentru a evita recidivele, solicitaţi, din când în când, o vizită medicală de specialitate.
Deşi atacurile şi tulburările de panică beneficiază de tratament profesional, puteţi contribui la gestionarea simptomelor, pe cont propriu, prin adoptarea unui stil de viaţă şi de autoîngrijire corespunzător: respectaţi schema de tratament, evitaţi cofeina, alcoolul, fumatul şi drogurile recreaţionale (tipuri de droguri care sunt folosite, alături de alcool, în special de tineri, în cluburi, discoteci, la petreceri sau pentru a-şi intensifica starea de euforie (n. trad.), dormiţisuficient şi faceţi mişcare în aer liber.
Discutaţi cu medicul înainte de a lua suplimente alimentare. Aceste produse pot provoca reacţii adverse şi pot interacţiona cu alte medicamente.
Studiile au dovedit că psihoterapia în combinaţie cu tratamentul medicamentos sunt eficiente în 85% din cazuri. (sursa – mayoclinic.org)