În redacția Cuvântul Liber, șase–șapte oameni vin zilnic la birou. Și, surpriză, în 90% din timp se deplasează cu autobuzul. Asta înseamnă șase–șapte mașini mai puțin pe strada Gheorghe Doja, adică exact atâtea șanse în minus ca zona să se transforme într-un muzeu al claxoanelor și al frustraților în trafic.
Nu suntem nici sfinți ai ecologiei, nici fanatici ai planetei verzi. Folosim transportul în comun pentru un motiv foarte simplu: nu avem chef să ne pierdem zilele în ambuteiaje. Dacă tot putem ajunge la muncă fără să ne bată sângele în tâmple, de ce nu? Evident că ne dorim și un oraș mai curat și mai puțin aglomerat, dar beneficiul real și imediat e că nu ne explodează nervii de la volan.
De aici și până la a spune că transportul în comun ar fi perfect e cale lungă. Nu suntem naivi. Unde e de criticat, criticăm. Unde sunt nereguli, le semnalizăm. Nu umblăm cu idealizări, ci cu realitatea în mână. Și spune asta cineva care ani de zile a făcut traseul Piața Cuza Vodă – Livezeni într-un microbuz în care stătea, la propriu, cu posteriorul lipit de geam. Dacă după asemenea experiență încă mai susținem transportul în comun, înseamnă că s-a schimbat ceva — și s-a schimbat în bine.
Pentru că, fie că unora le place sau nu, transportul public din oraș s-a îmbunătățit considerabil în ultimii ani. Nu ideal, nu impecabil, dar vizibil. Iar noi, ca redacție, vom continua să îl susținem și să îl promovăm. Organizat, consecvent și cu argumente.
Și acum partea sensibilă: nu suntem împotriva mașinilor. Dar în spațiul public pare că doar șoferii au voie să deschidă gura. Ei sunt autoritatea morală supremă; noi, ceilalți – pietoni, călători, bicicliști – ar trebui, dacă se poate, să stăm cuminți și să nu cerem nici benzi dedicate pentru autobuze, nici trotuare funcţionale, nu fâşii înguste impracticabile. Iar dacă avem pretenții, să fie șoptite, să nu deranjăm cumva orchestra indignării de la volan.
Ei bine, nu.
Nu vom tăcea, oricâtă spumă se va face la gură pe rețelele sociale. Nu vom renunța să cerem un oraș funcțional pentru toată lumea, nu doar pentru cei baricadați în mașini. Nu vom renunța la ideea că transportul public merită susținut și îmbunătățit constant.
Pentru că un oraș civilizat nu se măsoară în nervii șoferilor, ci în cât de bine se pot deplasa toți locuitorii lui.
Iar aici, autobuzul nu e dușmanul nimănui — decât al traficului prost gândit.
Sanda Viţelar