Mihai Teodor Naşca
Ne aducem aminte cu siguranţă, noi cei trecuţi de 35 de ani că, în urmă cu trei decenii, încuietoarea la uşă era o chestiune de siguranţă locală. Mersul până în vecini, la cooperativă sau chiar la lucru câmpului era considerat lipsit de grija hoţului, iar casele erau marcate de lipsa stăpânului prin faptul că mătura era aşezată în uşă. Se putea folosi şi o lopată sau un făraş care avea rolul să asigure că uşa nu va fi deschisă de vreo pisică mai curioasă sau vreun câine. În rest, cei mai fricoşi încuiau casa şi puneau cheia sub ştergătorul de la uşă.
Dincolo de modelele de siguranţă, considerate azi chiar hazlii, putem afirma că ceea ce s-a pierdut în ultimele trei decenii este încrederea în cel de lângă tine. Omul nu mai se încrede în semenii săi şi ne construim adevărate forturi, supravegheate de camere video. Bineînţeles că există motive serioase pentru a ne securiza casa, dar e musai de remarcat cum noi, oamenii, am mai pierdut o calitate, cum ne-am transformat. Cuvântul dat era datorie curată, iar cei ce nu îşi ţineau cuvântul erau judecaţi în public, de comunitate. …Vremuri şi însuşiri, poate va veni vremea să mai recăpătăm o parte din cele pierdute.