Mihai Teodor Naşca
E bine de ştiut că există colinde tradiţionale şi cântece de Crăciun/cântece de Stea. Doar un necunoscător le confundă sau nu realizează diferenţa dintre ele.
Colinda străbună, cu roluri şi rosturi ritualice, nu are complexitatea armonică a unui cântec de Crăciun, de factură nouă, nu are orga în spate, nu trebuie cântată în munţi şi păduri pustii. Şi poate fi colindată şi de voci mai puţin lucrate, pe vreme de ploaie şi noroi, pentru că rostul ei este acela de a răspândi vestea bună a Naşterii Domnului. E bucuria împărţită fiecăruia şi nu e condiţionată de a fi cantată de vreun maestru în ale cântatului. Ţineţi minte? Cetele de colindători din care făceaţi parte aveau în componenţa lor şi afoni, pe care îi rugam să nu colinde prea tare, să ne strice hangul?
Colinda se colinda îmbrăcat şi în laibăr, şi în sfetăr şi în ce ai pe tine, că nu te preamăreşti pe tine, ci Naşterea lui Hristos, mesajul contează, şi nu cum te percep alţii. Nu se colinda de unul singur, că era ruşine, sărbătoarea e a comunităţii, apoi sa fii singur de sărbători e cea mai mare pedeapsă!
Toate celelalte cântări pe care nu le regăsiţi în descrierea de mai sus nu sunt colinde, sunt cel mult, cântece de Crăciun şi despre sărbători, cu lerui ler şi oameni buni şi sărmani şi venit din străinătăţi.
No, voie bună tuturor!