Un echipaj Tarom în jurul lumii, 11 decembrie 1969 – 7 ianuarie 1970
Răsfoind ziarele din perioada decembrie 1969 – ianuarie 1970, printre articolele cu titluri precum „Deschiderea lucrărilor Plenarei C.C. al P.C.R.” sau „Hotărârea Consiliului de Miniştri privind generalizarea experimentării noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor în întreprinderile constructoare de maşini” vom găsi şi mai scurte sau mai ample materiale despre un avion al companiei Tarom care a efectuat un zbor în jurul lumii. „Informaţia Bucureştiului”, „România liberă” sau „Scânteia” au alocat spaţii acestui eveniment, care s-a desfăşurat între 11 decembrie 1969 şi 07 ianuarie 1970.
„Astăzi pleacă într-un zbor în jurul lumii un avion IL-18 al companiei aeriene TAROM, având la bord 56 de turişti străini. Avionul va zbura pe următorul itinerar: Bucureşti – Teheran – Karachi – New Delhi – Bangkok – Singapore – Hong Kong – Tokio – Honolulu – Acapulco – New York – Las Palmas – Roma – Istanbul – Bucureşti. Durata croazierei: 11 decembrie – 6 ianuarie. Cu prilejul acestui zbor, echipajele avionului, sub comanda pilotului şef Ion Alexandru, vor realiza câteva performanţe de zbor fără escală: Tokio – Honolulu, Las Palmas – Roma (circa 12 ore) etc.”, scria Informaţia Bucureştiului joi, 11 decembrie, 1969.
După ce în anul 1966, la opt ani de la înfiinţarea companiei, avusese loc primul zbor transatlantic, acest zbor în jurul lumii mai înregistra o premieră, aceea a primului zbor transpacific făcut de o aeronavă Tarom.
Avionul a plecat de pe aeroportul Băneasa, actualul Aeroport Internaţional Aurel Vlaicu, iar de-a lungul acestei călătorii de 47.000 km au avut loc câteva schimbări faţă de planul iniţial. În aceeaşi publicaţie, în numărul din 23 decembrie 1969, se precizează: „Iniţial, itinerarul prevedea escale pe care, în timpul zborului, date fiind condiţiile favorabile de navigaţie şi interesul de a prelungi alte escale în centre urbanistice mai atractive pentru şederea turiştilor, la solicitarea acestora şi cu aprobarea conducerii Tarom, obţinută pe parcurs – comandantul expediţiei bucureştene a propus să le ocolească prin prelungirea unor etape de zbor continuu. Astfel, plecat spre Teheran, echipajul bucureştean n-a mai aterizat şi a realizat zborul direct spre Karachi (4625 km). De aici s-a zburat la New Delhi, într-o escală prelungită. De la New Delhi, aviatorii români au decolat spre Rangoon şi apoi la Bangkok, de unde s-au îndreptat către Hong Kong, survolând direct Singapore, pe o distanţă de etapă prelungită la 5119 km, de unde au decolat spre Tokio, încheind astfel o nouă etapă de zbor de 3120 km.”
Transportând turişti turci care şi-au achiziţionat excursia prin ONT, aeronava Tarom avea un echipaj alcătuit din 13 membri un echipaj numeros pentru că piloţii lucrau în ture pentru a asigura continuitatea călătoriei în jurul lumii.
Deşi întoarcerea în ţară a fost iniţial prevăzută pentru 6 ianuarie 1970, aeronava a aterizat pe aeroportul Băneasa o zi mai târziu, pe 7 ianuarie. (sursa şi foto – Arhivele Naţionale ale României)
TURISMUL CU AVIONUL ÎN ROMÂNIA
La începutul secolului XX, România se afla printre primele ţări care experimentau transportul aerian. Pionieri precum Aurel Vlaicu, Henri Coandă şi Traian Vuia au creat un context favorabil pentru apariţia primelor companii aeriene comerciale.În anul 1920 este înfiinţată CFRNA (Compagnie Franco–Roumaine de Navigation Aérienne, cu capital francez şi românesc, considerată naşterea transportului aerian comercial în România şi unul dintre primele servicii aeriene comerciale din lume.
Compania opera rute interne şi internaţionale: Bucureşti – Galaţi – Chişinău, Bucureşti – Belgrad – Paris (una dintre cele mai lungi rute aeriene europene la acea vreme) şi folosea avioane de tip Potez, Bleriot-Spad, adaptate pentru transport de pasageri şi poştă.
Deşi numărul pasagerilor era mic şi serviciile erau scumpe, pentru prima dată românii aveau acces la deplasări rapide între oraşe şi spre Europa, ceea ce a deschis drumul spre turismul aerian.
În anii 1930–1940, LARES (companie românească de stat) extinde rutele, iar zborul începe să fie folosit şi pentru scopuri turistice, deşi rămânea un serviciu exclusivist. Avioanele moderne ale vremii (Junkers, Lockheed) sporesc confortul şi posibilităţile turistice. În 1937 are loc fuziunea LARES –SARTA, creându-se o companie naţională puternică.
Zborurile rămâneau scumpe şi accesibile unui public foarte restrâns (oameni de afaceri, diplomaţi, elite), dar se făceau deja primele călătorii turistice cu avionul – în special spre litoral şi spre destinaţii europene.
După 1954, prin apariţia TAROM şi a avioanelor moderne, zborurile devin mai regulate şi accesibile, iar în anii 1960–1970 încep primele pachete turistice organizate cu avionul, atât intern (litoral, Carpaţi), cât şi internaţional.
În concluzie: turismul cu avionul în România a început timid în anii 1920, s-a dezvoltat constant în perioada interbelică, a explodat în anii’60–’80 şi a devenit fenomen de masă după 2005, odată cu introducerea companiilor low-cost.