Mihai Teodor Naşca
Istoria ultimelor trei decenii ne-a pus în fata unui sistem bazat pe consumerism, diversitate şi artificial. „Magie” e cuvântul de ordine şi reprezintă modul artificial în care incercăm să mascăm fericirea sau lipsa ei.
Aşa se face că, mai nou, putem avea sărbători oricând, cu condiţia ca un organizator să creeze spiritul artificial al sărbătorii printr-un târg sau festival de profil. Or, dacă poţi trăi în spiritul artificial al sărbătorii ce sentiment mai poţi avea în zilele marcate de calendar?
Unde mai este emoţia aşteptării? Cum să rupi rutina, cum să urci spre bucurie, când, practic, poţi crea atmosfera sărbătorii oricând. Bineînţeles, un sentiment iluzoriu…
Şi nu ştiu de ce ar trebui mereu să copiem pe alţii, cu care nu avem multe tradiţii în comun! Un miliard de luminiţe aprinse… Dumnezeule, ce magie! Dar, în suflet, câte lumânări ard şi luminează?
Câtă lumină ai făcut în întunericul de acolo? Cât teatru ai jucat să fii pe plac societăţii şi celor ce îţi par apropiaţi?
Vine Moşul, o dată, de două ori, de nouă ori…Ce a schimbat în bine în sufletul tău? Poate a rotunjit veniturile comerciantului, dar în sufletul tău a rămas tot sărăcie.. Se naşte Iisus, fără târguri luminoase şi produse străine de tradiţiile noastre, se naşte în aceeaşi condiţie a sărăciei… Ne tot oferă exemplul renaşterii în suflet, dar cine să mai vadă aspectele acestea desuete…
N-ai fost la târg, nu ai trăit bucuria luminiţelor, tot degeaba! Colindele bătrâneşti cu rol ritualic sunt depăşite, nu au un „sound” care sa prindă la public.. Numim colinde orice lălăială despre întoarcerea acasă în familie… Cântăm, colindăm şi ne bucurăm că vine Anul Nou. Dar, oare asta nu ar trebui să ne pună pe gânduri despre cât de repede ne trece viaţa?
… Apropo, sper că aţi făcut rezervări pentru noaptea dintre ani. Tradiţia spune că e bine să fii… dus de-acasă…