Sfântul Daniil Sihastrul, cunoscut şi sub numele de „Daniil Schimonahul” sau „Daniil cel Nou”, s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Rădăuţi. Ajunge la Schitul Sfântul Lavrentie, la 6 km de Putna, locul intrării sale în monahism. Mai târziu alege să se retragă pe o stâncă de pe malul pârâului Viţău, unde va dăltui un paraclis, la care se mai vede şi azi pridvorul, naosul şi altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi va sluji drept chilie.
Potrivit tradiţiei, Cuviosul Daniil i-ar fi prezis Sfântului Ştefan cel Mare că va urca pe tronul de domnie al Moldovei. După spusele cronicarului Ion Neculce, cuviosul Daniil este cel care l-a îndemnat pe Ştefan Vodă să continue lupta împotriva turcilor şi tot de la el a venit şi îndemnul de a zidi Mânăstirea Putna.
Nu se cunoaşte data trecerii sale la cele veşnice. A fost înmormântat în partea sudică a pronaosului bisericii Mânăstirii Voroneţ. Un deget, ferecat în argint şi împodobit cu unsprezece mărgăritare şi un granat, se păstrează şi astăzi la mânăstirea Putna. El poartă inscripţia: „Aceste relicve le-am ferecat eu Ghedeon, igumen ot Voroneţ, cu toată cheltuiala mea în anul 7257 (1749), în 4 decembrie”. Părintele profesor Petru Rezuş mărturiseşte că acest deget, ferecat în argint, arată că sfintele moaşte ale lui Daniil Sihastrul au fost, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, expuse în mănăstire. Despre acest deget, care este păstrat la mânăstirea Putna, tradiţiile spun că este degetul arătător de la mâna dreaptă a Sfântului Daniil, cu care a arătat voievodului valea Putnei, unde l-a îndemnat să ridice mânăstirea.
Hotărârea sinodală de canonizare s-a luat la 20 iulie 1992, rânduindu-se ca el să fie prăznuit în fiecare an, pe 18 decembrie.
De-a lungul secolelor, s-au transmis numeroase povestiri şi legende populare legate de Sfântul Daniil Sihastrul. Acestea fac parte din tradiţia orală şi sunt foarte iubite pentru caracterul lor duhovnicesc şi simbolic.
Legenda „Chiliei din stâncă”
Se spune că Daniil Sihastrul căuta un loc unde să se retragă complet pentru rugăciune. Într-o zi, pădurea i s-a deschis „ca o poartă”, iar o rază de lumină a arătat o stâncă uriaşă. El a lovit piatra cu toiagul, iar stânca s-a înmuiat ca ceara, permiţându-i să sape chilia. Oamenii credeau că însăşi natura s-a plecat în faţa lui, arătând că locul era ales de Dumnezeu.
Visul ciobanului
O poveste foarte veche spune că un cioban rătăcit în pădure a adormit lângă o stâncă. În vis a văzut un bătrân cu chip luminos care i-a spus: „Aici e casă de rugăciune. Să nu o tulburi.” Speriat, ciobanul s-a trezit şi l-a găsit pe Daniil rugându-se în linişte. De atunci, locul era socotit „păzit de îngeri”, iar ciobanul a devenit unul dintre primii oameni care i-au dus mâncare sihastrului.
Întâlnirea cu Ştefan cel Mare
Legenda spune că, în timp ce Ştefan cel Mare cutreiera pădurile în grijile războiului, s-a întâlnit cu sihastrul. Daniil i-ar fi spus: „Biruinţa nu vine din putere, ci din dreptate. Dacă vei fi drept, vei învinge.”
O altă variantă populară spune că Ştefan a săpat chiar el scările până la chilie, în semn de smerenie. După fiecare izbândă, domnitorul se întorcea acolo să primească sfat şi binecuvântare.
„Minunea focului care nu arde”
O povestire spune că nişte oameni răuvoitori au vrut să-l alunge, aprinzând foc lângă chilia sa. Focul, în loc să se extindă, s-a stins singur de parcă ar fi fost „înecat de o ploaie nevăzută”.
Localnicii au văzut în aceasta o dovadă a protecţiei divine asupra sfântului.
Copilul pierdut şi bătrânul din lumină
O femeie îndurerată căruia îi dispăruse copilul s-a rugat zile în şir. Într-o noapte a visat un bătrân care i-a spus: „Dimineaţă, caută în poiana cu trei brazi.” Acolo şi-a găsit copilul teafăr, dormind. Oamenii au spus că bătrânul fusese însuşi Daniil, care o ajutase în vis.
Izvorul liniştii
Se spune că într-o perioadă de secetă, Daniil Sihastrul s-a rugat pentru apă.
A atins o piatră cu toiagul şi a izbucnit un firicel de apă cristalină, numit de localnici „izvorul liniştii”, pentru că cine bea de acolo simţea o pace adâncă.
Unii credincioşi încă îl caută pentru alinarea sufletului.
Ultima lumină
Legenda spune că, în noaptea în care Daniil a trecut la Domnul, pădurile din jurul Putnei ar fi fost luminate de o strălucire albă, liniştită, iar animalele sălbatice ar fi stat nemişcate. Oamenii au spus că „îngerii au venit după sihastru”.
În credinţa populară, ziua prăznuirii lui Daniil Sihastrul este considerată una cu putere mare pentru liniştirea caselor, de aceea: nu se lucrează la câmp sau la construcţii; gospodinele evită spălatul rufelor şi treburile grele; se aprinde o lumânare pentru pace în familie; se face o rugăciune pentru „gând bun şi drum drept”.
(Mănăstirea Sfântul Daniil Sihastrul -facebook.com/ManastireaSfDaniilSihastrul)
În multe sate din zona Putna-Suceava, în noaptea de 17 spre 18 decembrie se pune un vas cu apă lângă icoana sfântului; apa se foloseşte a doua zi pentru spălarea feţei copiilor sau stropirea casei, în credinţa că apa „adună pacea rugăciunilor”. Această apă este folosită şi la animale, mai ales pentru vacile aflate la fătare.
Potrivit tradiţiei populare, oamenii duc trei lumânări la chilia săpată în stâncă: una pentru sănătate, una pentru casă, una pentru drum bun. În unele familii se crede că lumânările aprinse acolo „curăţă gândurile rele”.
Pentru că Daniil a fost povăţuitorul lui Ştefan cel Mare, tradiţia spune că tinerii se roagă lui înainte de examene, nuntă sau schimbări mari; bătrânii aprind lumânări „pentru înţelepciune”; oamenii merg la icoana lui când sunt „la răscruce”.
În Bucovina se păstrează tradiţia ca femeile îndurerate (văduve sau mame cu necazuri) să meargă miercurea la icoana lui, pentru că că Daniil „îndulceşte tristeţea” Unii pun o batistă lângă icoană peste noapte şi o poartă apoi ca semn de ocrotire.
În unele sate din Suceava, la 18 decembrie se coace un colac mic, simplu:
colacul nu se taie, ci se rupe cu mâna de către cel mai mic copil din casă;
o parte se dă de pomană, „pentru luminarea sufletelor”. Aceasta aminteşte de smerenia sihastrului. (documentare – azm.gov.ro, crestinortodox.ro)