de Mugurel Puşcaş
Zăpezile de altădată
Mă-nvăluie… Dinspre trecut,
Amoruri hibernale, terne,
Par vii, remodelate-n lut.
Zăpezile de altădată…
În vremuri dragi, colinde vechi,
Ne mângâiau în nopţi celeste,
Împărăţind stele perechi.
Zăpezile de altădată
Ori nu mai sunt, ori nu mai vin,
Blajin, mă-nvăluie în taină,
Cu dor, dulceaţăşi divin.
Zăpezile de altădată
Mai ard şi încă le iubesc,
Au fost cândva a vieţii parte,
Un dar prodig, nepământesc.
Zăpezile de altădată…
Doi fulgi, îmbrăţişaţi în zori,
S-au mistuit cu nonşalanţă,
În vremi, pe aripi de cocori.
Zăpezile de altădată…
Căldura lor? N-o voi uita!
Mă însoţesc din ierni apuse,
Ningând, visând cu pana mea.