S-a născut în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori și cărturari renumiți, câțiva dintre ei fiind trecuți în rândul sfinților.
A avut patru frați și o soră, Sfânta Cuvioasă Macrina, sărbătorită la 19 iulie. Petru, fratele său mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic și făcător de minuni.
Studiile le-a făcut în Cezareea, la Constantinopol și la Atena, unde a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz.
Din Atena, Sfântul Vasile s-a întors în Cezareea unde a înființat o școală de retorică. În anii următori a făcut o lungă călătorie pe la toate mănăstirile din Egipt, Palestina și Sinai, s-a închinat la Mormântul Domnului și a primit botezul în râul Iordan, după obiceiul din primele secole creștine.
Când s-a reîntors în Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile a fost hirotonit preot de episcopul Cezareei, Ermoghen, și s-a retras la o mănăstire din Pont, unde a dus o viață de asceză și rugăciune.
După o vreme, venind din nou în Cezareea Capadociei, a fost hirotonit episcop.
În această calitate a început o pastorație pe care a dedicat-o îndeosebi celor nevoiași, organizând renumitele azile, spitale și case de educare a celor căzuți moral, toate grupate sub denumirea de ‘Vasiliade’.
Sfântul Vasile s-a arătat ca un adevărat stâlp al Bisericii, fiind un nume de referință în istoria creștinismului universal.
Scrierile sale conțin lucrări de dogmatică: ‘Contra lui Eunomiu’ sau ‘Despre Sfântul Duh’, lucrări ascetice: ‘Regulile vieții monahale’, ‘Despre judecata lui Dumnezeu’, comentarii: ‘Omilii la Hexameron’, numeroase cuvântări și epistole. A alcătuit o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele și Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. A plecat din această lume la vârsta de 45 de ani (333-378), păstorind Biserica lui Dumnezeu 8 ani, 6 luni și 16 zile. (surse: vol. ‘Viețile Sfinților’; ‘Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an’, Arhimandrit Cleopa Ilie, 1996)