Mihai Teodor Naşca
Aproape că îmi este jenă să spun că am activat/ lucrez în presă. Nu, nu am încălcat codul deontologic, dar, la cum a ajuns societatea, mă simt tare ciudat raportat la ce înseamnă informarea în zilele noastre.
Vin dintr-o vreme în care presa era câinele de pază al democraţiei, era a patra putere pentru că, aşa cum ştim, informaţia înseamnă putere. Informaţia, dar nu şi zvonul sau părerea, imaginaţia sau, şi mai grav, interesul de grup. Cu câtă grijă şi asumare scriam un articol, să corespundă normelor acestei meserii!
Reţelele de socializare s-au umplut de influenceri cu aură de jurnalişti moderni, aceia care ne îndeamnă să dăm distribuţie masivă şi multe like – uri, să (ne) vadă toata lumea! Pe vremea când făceam stagii de pregătire în jurnalism, cu oameni de valoare, nu cu niscai „vedete” cu vizualizări, am învăţat că un bun jurnalist consemnează un fapt verificându-l din cel puţin trei surse. Astăzi, putem emite, fără vreun fundament, absolut orice, văzut undeva, spus de cineva, doar să fim vizualizaţi, urmăriţi, apreciaţi sau validaţi.
E plin facebook-ul de autointitulaţi jurnalişti sau influenceri, unii chiar remuneraţi pentru instigările publicate şi cerşetoria de distribuire masivă. Minţile odihnite preiau repede orice nonsens şi se umple lumea de opinii personale ale unora care nu au nicio expertiză în domeniu. Totul este şocant, totul e un dezastru, totul este menit să inspire ură şi frică, sa creeze invidii, angrenând un număr cât mai mare de indivizi, pentru că, nu-i aşa, orice lider are nevoie de o turmă obedientă. Orice nimic este lege in gura liderului de ocazie.
Oare la ce ne foloseşte toată ştiinţa lumii, toate informaţiile vehiculate, toate opiniile subiective, dacă mintea noastră nu face altceva decât să transmită mai departe mesajul plin de ură primit de la zeul suprem al răspândacilor informaţionali?! Cât timp ne ţinem mintea ocupată cu nimicuri şocante, zvonuri catastrofice, păreri despre orice şi oricine, practic, murim intelectual şi ne transformăm în vectori de transmitere. Nici măcar nu verificăm informaţia, doar o repostăm, o dăm mai departe să afle toată lumea, că dacă lumea nu află, e semn de slăbiciune organizaţional-răspândacă.
Totul e rău, descoperim numai informaţii şocante, hrănim ura împotriva aproapelui şi nu informăm, doar ţinem activă producţia de cortizol si alţi produşi toxici, care ne distrug pe interior. Înainte să distribuiţi vreo părere imbatabilă, pe care trebuie s-o afle toată lumea, faceţi un exerciţiu de conectare a creierului şi verificaţi cât de veridică este informaţia, cât timp ar trebui să alocăm unor nimicuri, seminţe ale urii colective.
Lumea merge cum îngăduie Dumnezeu!
Numa zâc!