De ce nu ar trebui să regretăm dacă am mâncat multă răcitură la masa de Crăciun
Dr. Diana Pop
Pe mesele de sărbători, piftia – sau răcitura – este adesea privită ca un capriciu culinar, greu, „de iarnă”, pe care îl consumăm cu o oarecare vinovăţie. Acum, când sărbătorile s-au încheiat şi revenim treptat la ritmul obişnuit, merită însă să privim dincolo de această etichetă. Piftia face parte din acele preparate tradiţionale care, dincolo de saţietate, au fost gândite iniţial ca hrană de refacere pentru organism.
Istoria ei confirmă acest lucru. Răcitura apare în Europa încă din secolul al XIV-lea, în bucătăriile caselor înstărite, unde se preparau supe consistente din oase şi cartilaje. Odată răcite, acestea căpătau o consistenţă gelatinoasă naturală, fără adaosuri. Mai târziu, bucătarii francezi au rafinat tehnica, dând naştere preparatelor de tip galantin, considerate precursorii aspicurilor moderne.
De-a lungul timpului, piftia a rămas un exemplu de bucătărie practică şi inteligentă: fierbere lentă, folosirea integrală a ingredientelor şi transformarea colagenului natural într-o sursă de nutrienţi uşor de asimilat.
Ce conţine, de fapt, piftia
Preparată corect, din carne şi tacâmuri bine fierte, legume de bază – morcovi, ţelină, păstârnac, rădăcină de pătrunjel – şi condimente simple, piftia este un preparat dens nutritiv. Ea aduce un aport important de proteine şi aminoacizi esenţiali, colagen natural, precum şi minerale precum calciul, fosforul, sulful, zincul şi fierul.
În ciuda timpului îndelungat de fierbere, o mare parte dintre aceşti nutrienţi se păstrează. În plus, piftia conţine vitamine din complexul B, inclusiv B9 şi B12, dar şi vitaminele A şi C, în cantităţi moderate.
Beneficii reale pentru organism
Consumată cu măsură, piftia poate avea efecte benefice multiple. Gelatina şi colagenul susţin sănătatea articulaţiilor şi a sistemului musculo-scheletal, iar aminoacizii contribuie la refacerea ţesuturilor şi la menţinerea masei musculare.
Prezenţa lizinei şi a acizilor graşi polinesaturaţi are un efect pozitiv asupra sistemului nervos, în timp ce vitaminele din complexul B pot sprijini funcţia imunitară şi nivelul de hemoglobină. Colagenul din piftie contribuie şi la menţinerea elasticităţii pielii, încetinind procesele de îmbătrânire celulară.
Nu întâmplător, în formele mai uşoare – piftia de pui sau curcan – acest preparat este inclus uneori chiar şi în alimentaţia copiilor, pentru susţinerea articulaţiilor în perioadele de creştere.
Piftia de porc, vită sau pui – diferenţe importante
Piftia de porc este cea mai des întâlnită, datorită conţinutului ridicat de colagen din tacâmuri. Este bogată în vitamina B12, zinc şi fier, dar şi mai consistentă din punct de vedere caloric.
Piftia de vită are o textură mai delicată şi este mai uşor digerabilă. Este adesea recomandată persoanelor cu sensibilitate digestivă şi este asociată cu beneficii asupra vederii, datorită conţinutului de vitamina A.
Piftia de pui sau curcan este cea mai uşoară variantă, cu un aport caloric mai mic, dar bogată în proteine de calitate şi colină, un nutrient important pentru metabolism şi funcţia musculară.
Despre calorii şi echilibru
Piftia este un preparat consistent din punct de vedere caloric, valoarea energetică putând ajunge la circa 250 kcal la 100 de grame, în funcţie de ingredientele folosite. În lipsa măsurii, consumul repetat poate influenţa nivelul colesterolului.
Cu toate acestea, piftia de casă, bine pregătită, cu grăsimea îndepărtată după răcire şi consumată în porţii rezonabile, rămâne un preparat săţios, uşor de asimilat şi potrivit sezonului rece, când organismul are nevoie de energie şi refacere.
Ce rămâne după sărbători
Dacă ne-am bucurat de piftie pe parcursul sărbătorilor, nu este cazul să privim acest lucru cu regret. Dimpotrivă, în contextul meselor bogate de iarnă, piftia a adus nu doar savoare, ci şi proteine, colagen şi aminoacizi esenţiali, cu efecte reale asupra articulaţiilor, pielii şi refacerii organismului.
Ca în multe alte situaţii, diferenţa o face modul de preparare şi măsura.
Pentru că sănătatea nu se construieşte din interdicţii bruşte, ci din alegeri inteligente. Iar uneori, tradiţia, atunci când este respectată şi înţeleasă, rămâne una dintre cele mai simple forme de echilibru.