Plafonarea prețurilor la gaze și energie electrică nu mai este menținută pentru a-i proteja pe consumatori, ci pentru că avantajează statul român și anumiți actori din piață, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociația Energia Inteligentă. Potrivit acestuia, măsura a avut un rol real de protecție doar în perioada crizei energetice din 2022–2023, când multe state europene au împărțit costurile între stat, furnizori și consumatori. În România însă, după depășirea vârfului crizei, plafonarea a fost transformată într-un instrument de finanțare mascată a bugetului de stat.
Chisăliță arată că, în ciuda discursului oficial despre facturi „ținute sub control”, consumatorii plătesc mai mult. Pentru un apartament cu două camere, taxele indirecte incluse în facturile de gaze și energie au crescut de aproape trei ori între 2021 și 2026. În opinia sa, plafonarea nu a redus costurile reale, ci le-a amânat, iar diferențele sunt transferate treptat către populație.
Statul a promis sume importante furnizorilor pentru compensarea plafonării, dar nu le-a achitat la timp. Furnizorii au fost nevoiți să se împrumute la bănci pentru a susține schema impusă prin lege, iar dobânzile acestor credite, de ordinul miliardelor de lei, nu sunt suportate de stat, ci vor fi recuperate discret de la consumatori. În total, între 2022 și 2025, restanțele statului către furnizorii de energie și gaze au depășit 22 de miliarde de lei.
Potrivit calculelor Asociației Energia Inteligentă, un consumator român a „beneficiat” în medie de aproximativ 3.000 de lei prin plafonare, dar a plătit deja suplimentar aproape 7.000 de lei față de costul real al energiei și va mai achita și dobânzile generate de întârzierile statului. „Aceasta nu este protecție socială”, subliniază Dumitru Chisăliță.
Expertul explică și de ce plafonarea nu este eliminată: pentru stat, renunțarea ar însemna recunoașterea datoriilor și o presiune majoră asupra deficitului bugetar, iar pentru unii furnizori ar însemna pierderea unor avantaje financiare. În schimb, menținerea schemei permite amânarea plăților și mutarea notei de plată către consumatori.
În concluzie, afirmă Chisăliță, în timp ce alte state europene au tratat criza energetică drept o urgență socială, România a transformat-o într-o oportunitate bugetară. Plafonarea prețurilor la gaze, după 2023, nu a însemnat solidaritate, ci inginerie financiară, iar costurile reale ajung acum să fie suportate de populație.
Alex Corin