Prof. univ. dr. Leonard Azamfirei
O zi fixată în calendar sub numele lui Eminescu, ca şi cum un poet ar putea garanta, prin simpla asociere, vitalitatea unei culturi. Îl invocăm anual, cu solemnitate, îl cităm fragmentar mai ales azi şi îl aşezăm apoi pe un raft de bibliotecă, unde nu mai poate deranja pe nimeni până la examenul de bacalaureat.
Câtă cultură mai producem? Încă producem cărţi, idei, eseuri, cercetare, artă, dar adesea într-un circuit restrâns, aproape intim. Cultura de azi nu mai aspiră la centralitate, ci la supravieţuire. Se scrie mult, se gândeşte serios, dar ecoul este slab. Nu pentru că valoarea ar lipsi, dimpotrivă, ci pentru că spaţiul public a devenit ostil complexităţii. Cultura cere timp şi noi avem de oferit doar grabă şi certitudine instantanee.
Câtă cultură mai consumăm? Mult mai puţină decât ne place să credem. Consumul cultural s-a transformat într-un gest ocazional, decorativ. Preferăm rezumatul şi citatul motivaţional. Cultura adevărată deseori incomodează şi obligă la reflecţie. Tocmai de aceea e evitată. Trăim paradoxul unei epoci cu acces nelimitat la cultură şi cu o disponibilitate minimă pentru ea.
Eminescu însuşi ar fi, probabil, incomod astăzi. Nu pentru limbajul său, ci pentru radicalitatea gândirii şi pentru luciditatea cu care privea lumea. L-am transformat într-un simbol consensual tocmai pentru a-l neutraliza. Îl celebrăm ca pe un monument, nu ca pe o conştiinţă vie. Îl reducem la poezie patriotică şi uităm de jurnalistul incomod şi de omul care nu se integra uşor în entuziasme de masă.
De Ziua Culturii Naţionale vorbim mult despre identitate şi moştenire, şi este bine, dar în restul zilelor investim prea puţin în formarea gustului şi a discernământului. Cultura nu se transmite prin festivism, ci prin exerciţiu cotidian: citit, gândit, pus sub semnul întrebării.
Poate avem răgaz astăzi să ne întrebăm dacă mai suntem dispuşi să suportăm cultura? Pentru că ea nu se aliniază uşor. Eminescu nu e un pretext festiv, ci un test. Iar o cultură care îşi transformă testele în ritualuri riscă să rămână doar cu data din calendar, nu şi cu substanţa.