Prof. univ. dr. Iulian Boldea
Ziua Culturii Naţionale şi ziua lui Mihai Eminescu, poetul nostru tutelar şi peren, născut la Botoşani, acum 176 de ani, mi-au prilejuit realizarea unei miniantologii lirice, cuprinzând câteva versuri minunate.
„Mai suna-vei dulce corn pentru mine vreodată?”
*
„Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?”
*
„Visul vieţii-mi cel himeric…”
*
„Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură
Încet repovestită de o străină gură.”
*
„Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată.”
*
„Patria vieţii e numai prezentul.”
*
„Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe”.
*
„Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă,
Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă.
Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,
S-asamăn între-oaltă viaţă şi cu moarte;
Ci cumpănă gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă,
Căci între amândouă stă neclintita limbă.”
*
„Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă.”
*
„Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!”
*
„Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.”
*
„E împărţită omenirea
În cei ce vor şi cei ce ştiu.”
*
„Mişcătoarea mărilor singurătate.”
*
„Fantasmă nesfârşită şi totuşi diafană”
*
„Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor!
Din valul ce ne bântuie
Înalţă-ne, ne mântuie!”
*
„Peste codri sta cetatea
Stăpânind singurătatea…”
*
„Suntem copii – etern nefericiţi.”
*
„Din valurile vremii nu pot să te cuprind.”
(Arborele Eminescu. Stampă de Aurel David. Basarabia. Anul 1967)