Adrian Armand Giurgea
Anul 2026 îmi arată deja – pentru a câta oară până astăzi, deşi au trecut doar 15 zile?!-, că politicienii noştri, şi prin ei, noi, sunt/suntem „cei mai tari”. Desigur, în sens negativ. Ne pricepem la toate, mai puţin la rezolvarea propriilor noastre probleme.
Ne roade prea mult grija de alţii decât să vedem ce suntem noi cu adevărat. Ne credem buricul Pământului, un popor mesianic, şi inteligent nativ că nici un altul nu poate să ne atingă vârful nasului. Şi, totuşi, suntem mereu la coadă. Neîmpliniţi, nemulţumiţi, cu mâna întinsă. Şi nu reuşim să ne schimbăm parcă destinul. Chiar dacă spunem că ne luăm viitorul în propriile mâini, ca naţie, nu ezităm o secundă măcar a da cu oiştea-n gard la prima ocazie.
Doar câteva exemple.
Mai întâi, minciunile barbarilor care ne conduc şi care nu găsesc, de zeci de ani, explicaţii mai bune decât: „Europa ne obligă”, „NATO ne cere”, „FMI ştie mai bine”… Şi astfel justifică mereu, an de an, zi de zi, cocoşarea noastră, a tuturor, sub taxele care se duc, fără a mai şti cineva exact cum, prin găurile negre ale globalismului, în buzunarele unei găşti restrânse care schmbă, periodic, doar interfaţa cu publicul, vânzând aceleaşi iluzii. Am spus-o şi o repet: nu ne obligă nimeni!
Am ales calea europeană şi singurele obligaţii aici sunt cele referitoare la lege! Pentru că încălcarea regulilor provoacă haos. Iar noi, esticii, am învăţat ani la rând cum să încălcăm regulile. „Ne-am descurcat”… Doar nu acesta era sloganul în comunism?! Da, europenii şi NATO au reguli şi respect faţă de acestea. Noi încă încercăm să ne justificăm fiecare încălcare a legii. De la vlădică la opincă. Fără excepţie. Situaţie în care clasa politică nu poate să se excludă. Justifică întruna.
În chei false, dar justifică. Pentru că altfel întregul eşafodaj s-ar nărui. Şi, uite aşa, descoperim astăzi că proletcultismul n-a murit, s-a transformat! Auzi acolo: punem 25 de lei taxă pe importurile din China să protejăm producţia internă şi să protejăm consumatorii. CE??? Adică dacă plăteşte chinezul 25 de lei la coletele sub 150 de euro, sau românul, atunci produsele sunt OK şi producătorul român are de câştigat??? Da, aşa încearcă Statul să ne convingă. Că viitorul producătorului român stă în scumpirea lucruşoarelor ieftine aduse din China. Dar, fraţilor, noi nu avem producători!
Ce fac chinezii, noi visăm… Noi nu producem ceea ce ne trebuie nouă! Noi nu suntem inventivi, deşi spunem întruna că am inventat ba aia, ba aialaltă! Noi trăim în prezent doar datorită a ceea ce inventează şi produc alţii! Noi nu avem agricultură, nu avem industrie, nu mai avem nimic care să ne permită să visăm. Nici măcar să supravieţuim! Iar taxa asta absolut penibilă nu va face altceva decât îi va da curaj importatorului, adică unora din gaşca lor, desigur, căci nu oricine îşi permite să facă importuri mari, să practice apoi ce preţuri doreşte, aici, la noi!
Aşa or să apară în curând fel de fel de „branduri tradiţionale”, reinventate, dar produse în China, la preţuri de două sau de trei ori mai mari decât dacă şi le-ar fi cumpărat fiecare de pe Temu sau Aliexpress. Ne vom lăuda că „facem” sau „dregem”, dar de fapt, ne vor vinde alţii marfa chinezească „made in Ro”… Da, vă vine să credeţi?! Cel puţin aşa speră încă cei care au adoptat legea cu pricina fără a gândi măcar puţin în perspectivă. Şi, dacă nu ar fi de plâns, aş râde.
Căci, în locul prostiei ăsteia suveranist-proletcultiste mai bine am fi făcut ca olandezii sau ungurii şi am fi deschis piaţa cu China astfel încât marfa chinezească să ajungă în Vest aşa cum ajunge azi de la unguri sau olandezi la noi, fără 25 de lei în plus pentru români, dar cu câştig evident pentru unguri sau olandezi. Însă noi nu gândim nici pentru poporul nostru, nici pentru Bugetul ţării.
Gândim în lozinci şi patriotard. Pozăm mereu în Robin Hood, dar avem grijă să ne îndestulăm noi şi pe ai noştri, chiar când alţii mor de foame lângă noi. Din păcate, cam aşa suntem, deşi ne-am creionat în istoria romanţată imaginea unui neam ospitalier. Om fi, de ochii lumii şi cu străinii.
Dar nu cu ai noştri. Iar voi ştiţi asta bine. O ştiu şi cei ce administrează şi se chivernisesc din averea poporului… Revenind, cu 25 de lei în plus la coletele sub 150 de euro valoare, marfa chinezească va fi conformă şi banii încasaţi vor merge la susţinerea producătorilor autohtoni? Ei, nah! Scrie undeva prin lege la care? Poate la cei de energie electrică, alţii care ne cocoşează la greu!
Sau la cei care ne vând carnea, sau uleiul, sau laptele la preţuri mult peste cele la care cumpără europenii din Vest? Pentru că, da, o altă minciună închipuită este cea legată de creşterea impozitelor pe proprietate. „Erau prea mici”, ne transmite premierul. Şi compară cu Europa. Dar la salarii şi condiţii de trai, nu compară vreodată. Nea Ilie doar taie.
Nu ajunge că ne-au luat-o înainte bulgarii, poate ne depăşesc în curând sârbii şi fraţii noştri moldovenii. Nu m-ar mira. Ceea ce mă miră însă este cuşluiala transpartinică. Pentru că fără o înţelegere generalizată nu am fi în situaţia de astăzi. Nu am fi aruncaţi în trecut cum ni se întâmplă astăzi. Am avea măcar o luminiţă, chiar dacă ar fi una la un orizont mult prea îndepărtat.
Însă astăzi sunt toţi o apă şi un pământ, un melanj care nu lasă să răzbată măcar o idee reală de opoziţie. Şi asta pentru că de 35 de ani încoace poporului i s-a servit mereu ceea ce el a vrut să audă, într-un vacarm care l-a făcut să nu audă realitatea de dincolo.
Şi uite aşa suntem suveranişti, noi producem pentru toată Europa, noi nu ne vindem ţara… Dar nu vrem nici la coada vacii, deşi suntem prin zonă. Faliţii Europei… Dar „tari în clanţă”. Apropo, ăia care aţi semnat pentru case la 35.000 aţi luat măcar clanţele?
Zarurile sunt ieftine şi se produc în China. Le puteţi cumpăra după ce veţi fi plătit impozitele administraţiilor locale care nu vor mai primi din vistieria ţării exact banii pe care îi veţi fi pus voi. Da oare unde se vor duce acei bani? Pentru că resursele ţării vor fi exploatate în continuare ca şi până acum, poate mai abitir… Dar contează prea puţin asta. Poporul e pregătit să salveze Groenlanda de americanii pe care i-am aşteptat atâtea zeci de ani să ne scape de comunism şi să ne salveze de ruşi. Şi, uite aşa, se confirmă: „suntem cei mai tari”. Nu-i aşa?
Linkuri utile