Mihai Teodor Naşca
Aţi remarcat cât de jos am coborât ştacheta şi cum fiecare lucru banal este împănat in lauri? Lipsa de modele autentice este o problemă cu consecinţe pe termen lung!
De mult, tare de mult, pe vremea când încă mai trăia ruşinea, educaţia era condiţia fundamentală pentru a-ţi crea personalitatea, caracterul, destinul. Indiferent din ce mediu provenea un copil, cu cei şapte ani de acasă şi o şcoală respectată, tânărul putea ajunge, practic, oricât de sus pe scara ierarhică sau spirituală. Când ruşinea se găsea peste tot, să întâlneşti un om cu care să ai ce discuta şi să îţi facă plăcere să discuţi era un lucru firesc. Astăzi canonizam falşi profeţi, pentru că marea masă iubeşte să identifice lideri spirituali.
Educaţia din primii şapte ani de acasă era cea mai fidelă copie a educaţiei părinţilor, căci, aşa cum se manifesta odrasla, aşa era şi părintele de cizelat. Demult, tare demult, părinţii îşi trimiteau copiii la nişte educatori, în şcoală. Aceştia erau convinşi că dascălii ştiu ce trebuie să facă cu copiii să le dea educaţie şi să le modeleze caracterele şi temperamentele. Nu îndrăzneau părinţii să aibă dubii asupra metodelor aplicate de profesori şi orice abatere a elevului era dublu corectată: atât de dascăl cât şi de părinte. Aşa, copilul conştientiza că educaţia nu e club de distracţie şi voie bună!
Acum, când ruşinea a murit de mult, când educaţia e ceva facultativ, mai ales în mintea părinţilor, privim cum îşi face in societate apariţia unei noi metehne: glorificarea formelor fără fond. Atât de mult s-a coborât ştacheta încât atunci când cineva face ceea ce trebuie este glorificat precum un erou.
E firesc daca ai terminat clasa I sa ştii să scrii şi să citeşti, e firesc dacă eşti poliţist să prinzi infractori, dacă eşti constructor, să faci o lucrare corectă. Coborâm arăt de jos, încât vedem în orice om firesc, un potenţial deosebit, în comparaţie cu marea masă ce se exprimă mai nou prin filme, că scrisul şi cititul este complicat. Ne întoarcem la comunicarea din epoca antică a comunicării prin desene pe un zid.
Vai de evoluţia noastră şi de falşii ei eroi, care, demult, când ruşinea încă trăia, erau doar nişte oameni fireşti, normali…
Citește și