Cosmin Pol
Sunt momente în viaţa ta când simţi că ai făcut tot ce se putea face. Ai vorbit, ai iertat, ai muncit, ai dus poveri care nu au început cu tine, totuşi însă, drumul vieţii apăsat te loveşte necontenit. Şi totuşi, ceva rămâne apăsător. Atunci sufletul şi locul cer o mărturie, nu o explicaţie.
Troiţa apare de multe ori după o dramă, după o moarte sau tulburări duhovniceşti necontenite, uneori după o boală, sau o despărţire, neîmpliniri şi multe altele. După ani în care familia a mers din ce în ce mai greu, făcând cât de mult bine s-a putut, tu ai fost mereu lovit de oameni sau soartă.
În satele şi oraşele noastre, oamenii ştiau că durerea netransformată se va întoarce, tocmai de aceea puneau Crucea ca semn al jertfei purificatoare de blestem şi de păcatele proprii sau păcatele generaţiilor .
În toată experienţa mea îndelungată de artist artizan de troiţe am auzit multe poveşti de viaţă, între care vă prezint doar câteva ce vin ca mărturie a puterii vindecătoare a Sfintei Cruci.
În 2012, o familie care pierduse doi copii în ani diferiţi şi au avut gândul de a ridica o troiţă la marginea curţii, dar nu pentru a uita, ci pentru a opri durerea să roadă în tăcere, ca un vierme, sufletele rănite ale părinţilor rămaşi. După sfinţire, mama mi-a spus că pentru prima dată a putut dormi o noapte întreagă, că sufletul şi-a găsit odihna, iar copiii, prea devreme plecaţi calea în lumină cerurilor .
În 2017, o casă în care se certau membri a generaţii întregi, unul dintre ei a comandat la mine o troiţă sculptată şi pictată din lemn. După câteva luni, oamenii au observat că discuţiile în contradictoriu se opreau mai repede. Că tăcerea nu mai era grea. Că cineva se oprea zilnic la o rugăciune, chiar fără să spună nimic şi treptat invidia, pizma, urâciunile dintre ei au început să dispară. La ceva timp, mi-a spus cu lacrimi în ochi că pentru prima dată în 13 ani de zile, în toiul verii, în urma unui eveniment, familia s-a reunit în livada din spatele troiţei.
În 2022 era o familie care nu a dus lipsă de bani şi prestigiu. Aveau casă mare, pământ, maşini şi tot ce se poate cumpăra. Şi totuşi, în casa lor era apăsare. Certurile apăreau des, somnul era neliniştit, iar duhul fricii îi însoţea mai mereu. Deşi aveau totul, nu aveam pace şi linişte. Au hotărât să înălţe o troiţă, lucrată de mâna mea, şi să o aşeze spre slava Bunului Dumnezeu.
Au făcut aceasta cu rugăciune şi cu inimă smerită, nu doar pentru sufletul lor, ci şi pentru întreaga comunitate. Din ziua aceea, lucrurile au început să se aşeze. Nu averea le-a crescut, ci liniştea în sânul familiei. Copiii s-au apropiat de ei şi de sfânta biserică, boala s-a îndepărtat, iar vorbele grele dintre ei au amuţit. Au simţit cum poveri vechi, adunate din neam, s-au spălat sub semnul Sfintei Cruci, ca şi cum un nod nevăzut s-a dezlegat. Troiţa le-a arătat că bogăţia fără Dumnezeu nu foloseşte, iar adevărata împlinire vine din credinţă, rânduială şi mulţumire. De atunci, casa lor nu mai este doar plină, ci şi binecuvântată.
Dramele vieţii nu dispar. Dar pot fi reabilitate. Troiţa nu şterge trecutul, ci îl pune sub Cruce, la baza ei, ca pe o jertfă de mulţumire, exact acolo unde vina, frica şi păcatele transgeneraţionale încep să se dezlege în timp prin mila Bunului Dumnezeu şi efortul nostru jertfelnic.
Oamenii se opresc. Aprind o lumânare, privesc, stau chiar şi cei care nu ştiu să se roage sau nu l-au cunoscut pe Dumnezeu. Acea oprire schimbă cerul locului, transformă inima, schimbă casa, schimbă ritmul familiei.
Sunt locuri unde, după ridicarea unei troiţe, nu s-au mai întâmplat accidente. Sunt case unde boala nu s-a mai întors. Sunt familii unde copiii au început să se întoarcă acasă. Nu imediat, ci în luni, poate ani. Aşa lucrează lucrurile care sunt puse corect la baza Crucii .
Ca lucrare de artă, troiţa stă dreaptă şi tace ca mărturie, vorbeşte fără oprire spre slava Lui Dumnezeu Milostivul. Spune cine eşti. Spune ce alegi aici pe Pământ şi leagă Cerul prin pronia divină. Spune că durerea ta nu rămâne fără sens dacă îţi pui speranţa în Bunul Dumnezeu pironit pe lemnul Crucii.
Dacă simţi că viaţa ta a fost frântă în mii de bucăţi şi risipită în locuri pe care nu le mai poţi repara prin cuvinte şi lucruri omeneşti, poate nu ai nevoie de explicaţii.
Poate ai nevoie doar de o sfântă troiţă!
Citește și