Adrian Vascu
Începutul de an a redeschis subiectul creşterii impozitelor pe clădiri, temă pe care noi deja am discutat-o încă din toamna anului trecut. În episoadele viitoare vom detalia calculele care stau la baza acestor măriri. Astăzi vă propun să discutăm despre miezul problemei, şi anume neîncrederea în autorităţi.
Dacă noi, contribuabilii, am fi convinşi că sumele acestea mărite de până la câteva ori s-ar întoarce în creşterea calităţii serviciilor publice, atunci am accepta mai uşor creşterea impozitelor. Efortul financiar ar rămâne acelaşi, însă am simţi că plătim pentru o calitate a vieţii mai bună – drumuri, şcoli, spitale mai bune. Problema apare atunci când nu resimţim niciun beneficiu deşi plătim considerabil mai mult.
Vă propun să facem împreună un exerciţiu de imaginaţie. Este a doua zi după angajarea răspunderii Guvernului în Parlament pentru Pachetul II conţinând noi măsuri de reformă şi remediere a deficitului bugetar. Autorităţile locale ştiu foarte bine că urmează să crească major impozitele pe clădiri şi maşini. Prin urmare fac un plan de acţiune pentru a veni în ajutorul contribuabililor.
Astfel, în a doua sau a treia săptămână din septembrie 2025 se trimit informări cu privire la modificările vizate cu menţiunea că acestea pot suferi ajustări până la finalizarea procesului legislativ. Se oferă explicaţii, raţionamente şi metode de calcul pe fiecare categorie cu exemple concrete. Practic similar informării publicate duminica aceasta de către Biroul de presă al Guvernului, însă într-o formă mult sumarizată, pe înţelesul oamenilor şi cu exemple concrete.
Aceleiaşi informări i se ataşează un sumar informativ al bugetului. Are trei părţi. Prima conţine total încasat în 2024, total cheltuieli per domeniu şi sursa finanţării acestora, inclusiv credite şi costul lor.
A doua parte – top 10 moduri în care viaţa oamenilor s-a îmbunătăţit în 2024 – noi drumuri, utilităţi, şcoli şi absolvenţi, spitale şi pacienţi trataţi, câte noi firme şi noi slujbe, evoluţia salariilor şi alţi indicatori relevanţi calităţii vieţii noastre.
Şi a treia parte – estimări făcute după modelul de calcul al Guvernului cu privire la creşterea sumelor colectate la bugetul local în 2026, strategia de alocare, obiectivele de reformă şi modernizare asumate pentru următorul an. Altfel spus, cu sume mai mari – cum vom scădea deficitele, cum vom îmbunătăţi calitatea serviciilor publice şi a vieţii contribuabililor în următorul an.
În aceeaşi informare se adaugă un apel la intrarea voluntară în legalitate cu proprietăţile deţinute, prin declararea suprafeţelor reale pe o procedură eficientă şi digitalizată. Se oferă bonificaţii rezonabile pentru cei care vor face acest lucru până la data X. Se menţionează amenzile şi penalizările pentru cei care refuză şi data Y din care vor începe controalele pe teren.
Dacă acesta ar fi fost comportamentul autorităţilor locale în toamna lui 2025, ianuarie 2026 ar fi fost diferit. Plata impozitelor ar fi fost la fel de greu de suportat.
Însă am fi discutat despre cum vom dezvolta comunităţile noastre, ce proiecte vom finaliza anul acesta, ce eficientizări şi reforme administrative urmează. Am fi vorbit despre speranţele noastre pentru un viitor mai bun, nu despre supărările şi nemulţumirile noastre care ne întunecă deja anul abia început.
Noi toţi înţelegem că plătim mai mult pentru mai bine. Însă este supărătoare senzaţia că plătim mai mult în nişte găuri negre care nu ne întorc niciun beneficiu suplimentar. Ne simţim cumva pe cont propriu în faţa unui an greu şi în acelaşi timp mereu datori să muncim pentru un stat care nu pare că joacă în aceeaşi tabără cu noi.
Comunicarea poate rezolva multe dacă este făcută cu bună credinţă şi la timp. Reversul este la fel de valabil.
Citește și