Planurile cincinale erau prezentate ca reţeta universală pentru prosperitate: cinci ani, câteva cifre impresionante şi promisiunea că, la final, ţara va arăta „minunat”.
Trecutul are mereu ceva de spus. În cadrul acestei rubrici, redeschidem filele timpului şi aducem la lumină articole, reportaje şi fragmente din arhiva Cuvântul liber. De la Ardeal Nou, 1946, continuat apoi de primul cotidian românesc din judeţ, Steaua Roşie, până la Cuvântul liber, din 1990 încoace.
Prin aceste materiale, redescoperim nu doar evenimentele şi oamenii care au marcat epoca, ci şi felul în care se scria, se gândea şi se trăia jurnalismul de odinioară.
Planurile cincinale erau prezentate ca reţeta universală pentru prosperitate: cinci ani, câteva cifre impresionante şi promisiunea că, la final, ţara va arăta „minunat”. Pe hârtie, totul creştea spectaculos – producţia, investiţiile, nivelul de trai – iar realitatea trebuia să se conformeze planului, nu invers. Economia nu era invitată să funcţioneze, ci obligată să execute, indiferent de resurse, oameni sau consecinţe.
Industrializarea devenea o cursă contra cronometru, cu accent pe uzine, furnale şi tractoare, considerate simboluri ale viitorului luminos. Agricultura era „ajutată” să intre în rând cu lumea prin colectivizare, un proces descris solemn în documente, dar trăit adesea dur de cei care îşi pierdeau pământul şi autonomia. În numele eficienţei şi al progresului, viaţa concretă a oamenilor era redusă la statistici şi procente.
Planul cincinal nu era doar economic, ci şi un exerciţiu de credinţă politică. A-l îndeplini însemna devotament, a-l depăşi era eroism, iar a-l pune la îndoială devenea suspect. Presa vremii, asemenea textului din document, vorbea cu entuziasm despre belşugul iminent, în timp ce lipsurile reale erau împinse în afara discursului oficial, ca şi cum n-ar fi existat.
Fragmente din articolul: „Măreţul Plan de Înflorire a Patriei” publicat în Ardealul Nou, 21 decembrie 1950
Privite azi, planurile cincinale par mai degrabă nişte mari naraţiuni optimiste, construite din lozinci, cifre rotunjite şi promisiuni ferme despre un viitor mereu amânat. Ele spun mai multe despre dorinţa de control total şi despre puterea propagandei decât despre o economie sănătoasă. Ironia este că, deşi planificate până la ultimul detaliu, au produs adesea exact opusul a ceea ce promiteau: rigiditate, risipă şi o realitate care nu încăpea niciodată în plan.
Marea Adunare Naţională a votat zilele acestea, Planul Cincinal de dezvoltare a economiei naţionale a R.P.R.
Cu aceasta, se deschide pentru poporul muncitor din ţara noastră o nouă etapă de măreţe înfăptuiri, pe drumul construirii socialismului. Legea Planului Cincinal constituie o chemare către întreg poporul muncitor, la luptă pentru realizarea năzuinţei de veacuri a celor ce muncesc.
Alcătuit pe baza principiilor staliniste, urmând exemplul strălucit al cincinalelor sovietice, sarcina de bază a primului nostru Plan Cincinal este să construiască baza economică a socialismului în ţara noastră, ceea ce înseamnă că la sfârşitul Planului Cincinal ţara noastră să aibă o industrie socialistă dezvoltată, elementele capitaliste fiind eliminate din ramurile economiei ţării, iar agricultura să fie în cea mai mare parte socialistă, mecanizată.
(…)
Măreţe sunt sarcinile pe care Partidul nostru ni le pune în faţă, prin acest Plan. Minunată va fi faţa ţării noastre după îndeplinirea Cincinalului. În 1955 valoarea producţiei globale industriale va avea un nivel cu 244 la sută mai ridicat decât în 1950. Mai bine de jumătate din investiţiile care se vor face, şi care se ridică la suma de 1.330 miliarde lei, vor fi folosite pentru dezvoltarea industriei.
Cifrele primului nostru Plan Cincinal sunt o dovadă de netăgăduit a progresului nostru economic, a ieşirii ţării noastre din starea de înapoiere în care o lăsaseră regimurile burghezo-moşiereşti. Nu trebuie să uităm însă niciun moment că toate acestea, avântul economic al ţării noastre, faptul că am ajuns să pornim la marea bătălie a industrializării, le datorăm eliberării ţării noastre de către Armata Sovietică şi sprijinului permanent şi dezinteresat al Marii Ţări a Socialismului.
Socialismul însă nu poate fi construit numai la oraş. În lupta pentru socialism trebuie atrasă şi ţărănimea muncitoare. Industrializarea socialistă constituie baza transformării socialiste a agriculturii. De aceea Planul Cincinal prevede trecerea treptată a micii gospodării ţărăneşti spre socialism, pe calea creării de mari gospodării colective. În acest scop, Planul Cincinal prevede dezvoltarea reţelei de staţiuni de maşini şi tractoare, al căror număr va creşte de trei ori, numărul tractoarelor ajungând la 31.000, zeci de mii de alte maşini luând drumul ogoarelor, creând belşug, bunăstare, fericire pentru popor.
(…)
Nenumărate sunt realizările care vor crea o viaţă înfloritoare pe seama poporului muncitor din ţara noastră. Belşugul de mărfuri, desfiinţarea treptată a cartelelor, lichidarea analfabetismului, acţiuni vaste în domeniul ocrotirii sănătăţii poporului, construirea de locuinţe muncitoreşti pe o suprafaţă de 2.800.000 m.p., precum şi alte minunate realizări ne aşteaptă la capătul celor cinci ani ai primului nostru Plan Cincinal.
Însemnate fonduri vor fi folosite pentru ridicarea regiunilor înapoiate ale ţării. În cursul Cincinalului se vor încheia lucrările de la Canalul Dunăre–Marea Neagră, care va fi dat circulaţiei. Se vor construi uzine, hidrocentrale, mari întreprinderi în regiunile lăsate în părăsire de burghezo-moşierime, ca Moldova, Ardealul de Nord-Est, Maramureşul, ţinutul Munţilor Apuseni etc.
Patria noastră va deveni la capătul primului Plan Cincinal o ţară înfloritoare, cu o economie puternică, ceea ce va întări şi mai mult marele lagăr al păcii, întărind lupta împotriva imperialiştilor provocatori de război şi a slugoilor lor mârşavi de teapa trădătorului Tito. Pacea este o condiţiune a înfloririi Patriei noastre, a construirii socialismului în ţara noastră, de aceea Planul Cincinal prevede crearea condiţiilor tehnico-economice pentru întărirea capacităţii de apărare a Republicii noastre Populare.
Află mai multe aici.
Pagină realizată de Sanda Viţelar
Citește și