Ileana Sandu
Whittier este unul dintre cele mai neobişnuite oraşe din Alaska şi, fără îndoială, unul dintre cele mai fascinante din Statele Unite şi din întreaga lume. Situat în sudul statului Alaska, pe malul Passage Canal din Prince William Sound , Whittier – în suprafaţă de 50, 87 kmp, cu o populaţie de aproximativ 270 de persoane) se bucură de un cadru natural spectaculos, dominat de munţi abrupţi, gheţari, păduri dese şi ape adânci. Deşi se află la mai puţin de 100 de kilometri de Anchorage, oraşul pare complet rupt de lumea obişnuită, atât prin izolare geografică, cât şi prin modul său unic de organizare .
Poziţia strategică a locului a atras atenţia armatei americane în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Statele Unite căutau un port sigur, bine camuflat, care să poată susţine operaţiuni militare şi logistice în Pacificul de Nord. Munţii înalţi, ceaţa frecventă şi accesul dificil făceau din Whittier un loc ideal pentru un port militar greu de reperat din aer sau de pe mare.
Astfel, în anii 1940, Whittier a fost dezvoltat ca bază militară. Armata a construit un port de apă adâncă, infrastructură feroviară şi tuneluri care să lege zona de interiorul Alaskăi. După război, importanţa strategică a oraşului nu a dispărut, iar în perioada Războiului Rece Whittier a continuat să fie utilizat de armată. Atunci au fost ridicate clădiri masive, capabile să adăpostească sute de militari şi familiile lor, concepute special pentru a face faţă climei aspre din Alaska. Whittier a fost declarat, oficial, oraş, în anul 1969. De atunci, populaţia a rămas puţin numeroasă, de ordinul câtorva sute de locuitori, dar oraşul a continuat să se adapteze, transformându-se dintr-o bază militară într-o comunitate civilă aparte.
Ceea ce face Whittier cu adevărat unic este faptul că majoritatea covârşitoare a locuitorilor trăiesc într-o singură clădire: Begich Towers. Această construcţie impunătoare, cu 14 etaje, a fost iniţial ridicată pentru personalul militar şi poartă amprenta arhitecturii funcţionale specifice Războiului Rece. În prezent, Begich Towers funcţionează ca un adevărat „oraş sub un singur acoperiş”. În interiorul său se află apartamentele locuitorilor, magazine, oficiul poştal, birouri administrative, o clinică medicală, sediul poliţiei şi chiar o şcoală. Viaţa de zi cu zi se desfăşoară aproape integral în interior, mai ales în lunile de iarnă, când vremea este extrem de aspră.
Această organizare nu este doar o curiozitate arhitecturală, ci şi o soluţie practică la condiţiile climatice. Whittier are un climat oceanic rece şi foarte umed, fiind unul dintre cele mai ploioase oraşe din Statele Unite. Ceaţa densă, vânturile puternice şi precipitaţiile abundente sunt fenomene frecvente, iar iernile sunt lungi şi aspre. În acest context, viaţa concentrată într-un singur complex contribuie la siguranţă, confort şi la consolidarea relaţiilor dintre membrii comunităţii.
„Mulţi oameni nu stau aici pentru că li se pare că e ca o închisoare”, a declarat Terry Bender, rezident al Begich Towers, pentru High Country News . „Pur şi simplu râd. Le spun tuturor: «Locuim cu toţii în aceeaşi casă, doar că avem dormitoare separate».”
„Whittier amplifică ceea ce simt oamenii”, a spus Brenda Tolman, care s-a mutat în oraş în 1982. „Cu siguranţă nu ne iubim cu toţii aici, dar ne ajutăm reciproc şi ne legăm datorită oricărui lucru care te atrage aici.”
Pentru unii dintre locuitorii din Begich Towers, decizia de a se muta în „oraşul cu o singură casă” a fost şi o respingere a modernităţii, adesea asociată cu oraşele mai mari. Toate lucrurile esenţiale sunt chiar acolo, în clădire, la ei.
„Nu avem nevoie de toate magazinele mari”, a declarat Dave Dickason, primarul oraşului Whittier, Alaska, pentru CBS News, în 2021. „ Nu avem nevoie de toate aşa-numitele facilităţi ale unui oraş mare.”
Fiica lui Dickason, Jenessa, începuse şi ea să posteze pe TikTok despre viaţa din Whittier cam în acea perioadă, unde a primit milioane de vizualizări şi nenumărate întrebări despre oraş. Unii au întrebat dacă comunitatea era ca o sectă, iar alţii au declarat că li s-ar părea deprimant să trăiască acolo. „Comunitatea de aici e atât de drăguţă încât nu simţi niciodată tristeţe”, a explicat ea. „Şi mereu ai cu cine să vorbeşti.”
„Pentru mine, este pur şi simplu acasă”, a declarat presei Erika Thompson, o profesoară care locuieşte în Begich Towers . „În cea mai mare parte, îi cunoşti pe toţi. Este o comunitate sub acelaşi acoperiş. Avem tot ce ne trebuie.”
Poate că nu este pe placul tuturor, dar viaţa în Begich Towers este o alternativă unică la agitaţia oraşelor mari şi chiar a altor oraşe mici. Şi, aşa cum au subliniat mulţi locuitori, priveliştea este de neegalat.
Accesul în Whittier este, la rândul său, neobişnuit. Oraşul este legat de restul Alaskăi printr-un singur tunel – Anton Anderson Memorial Tunnel – un tunel de peste patru kilometri lungime, care străbate muntele. Iniţial construit exclusiv pentru trenuri, tunelul a fost adaptat ulterior pentru a permite şi circulaţia automobilelor. Traficul este strict controlat, iar sensurile de mers se alternează la intervale fixe, deoarece tunelul are o singură bandă. Această cale de acces întăreşte sentimentul de izolare şi face ca intrarea în Whittier să fie o experienţă memorabilă în sine.
În ciuda dimensiunilor sale reduse, Whittier este un punct important pe harta turistică a Alaskăi. În fiecare vară, oraşul este vizitat de sute de mii de turişti, atraşi de peisajele spectaculoase, croazierele printre gheţari, pescuitul sportiv, caiacul şi observarea faunei sălbatice. Apele din jur adăpostesc balene, vidre marine, lei de mare şi numeroase specii de păsări, iar munţii şi pădurile din apropiere sunt habitat pentru urşi şi alte animale specifice regiunii.
Pe lângă frumuseţea naturală, Whittier oferă şi o dimensiune istorică aparte. Clădirile militare abandonate, precum Buckner Building, amintesc de trecutul său strategic şi pot fi explorate în cadrul tururilor istorice organizate în oraş. Aceste vestigii dau locului un aer misterios şi subliniază transformarea radicală prin care a trecut de-a lungul deceniilor.
Whittier este mai mult decât un oraş mic din Alaska: este un exemplu rar de adaptare umană la un mediu extrem, o comunitate strâns unită şi un spaţiu unde istoria militară, natura sălbatică şi viaţa cotidiană coexistă într-un mod cu totul special. Tocmai această combinaţie de izolare, unicitate şi spirit comunitar face din Whittier un loc care fascinează şi rămâne în memoria oricui îl descoperă. (documentare şi foto – alaska.org, cityofwhittier.org, travelalaska.com, allthatsinteresting.com/begich-towers, atlas-geografic.net)
Citește și