Sanda Viţelar
În ultimele săptămâni, un lucru devine greu de ignorat chiar şi pentru cei care nu trăiesc cu ochii în grafice: Donald Trump pare să piardă teren în sondaje, mai ales acolo unde, în mod tradiţional, un lider îşi caută „centrul” salvator — independenţii şi segmentele demografice care nu votează din reflex.
Datele diferă de la institut la institut, dar tendinţa e similară: aprobarea generală se clatină, iar pe tema care i-a adus popularitate şi energie politică (imigraţia) apar fisuri serioase. Un sondaj Reuters/Ipsos din 16 decembrie 2025 indica o aprobare de 39% şi o nemulţumire legată de economie. Între timp, pe imigraţie, tot Reuters nota în ianuarie 2026 că doar 39% dintre americani aprobă modul în care gestionează subiectul, în contextul unor operaţiuni federale controversate şi al criticilor bipartizane. Iar YouGov/Economist consemna pe 20 ianuarie 2026 un nou minim al „net approval” pentru al doilea mandat (cu avertismentul firesc că nu orice cădere de moment devine trend).
De ce contează asta, dincolo de „cine conduce în top”? Pentru că atunci când un preşedinte îşi pierde sprijinul pe temele-fanion, administraţia intră aproape inevitabil în modul de supravieţuire: mai multă confruntare, mai multă improvizaţie, mai multă presiune pe instituţii ca să livreze rapid „victorii” de imagine. Iar SUA, oricât de puternică, nu e imună la uzura internă: polarizare, conflict constant între Casa Albă şi Congres, dispute despre finanţarea guvernului, tensiuni sociale amplificate de reţelele sociale şi de televiziunile partizane. În chiar aceste zile, presa americană relata despre negocieri febrile pentru evitarea unui „shutdown” (închiderea parţială a guvernului federal), unde imigraţia devine monedă de schimb procedurală.
Există, fără îndoială, un curent public (comentatori, adversari politici, o parte din public) care pune sub semnul întrebării aptitudinea mentală sau stabilitatea emoţională a lui Donald Trump. Există şi profesionişti care, în anii trecuţi, au cerut evaluări ori au vorbit despre riscuri – însă terenul e minat etic. Asociaţia Americană de Psihiatrie are aşa-numita „Goldwater rule”, care spune că e neetic ca un psihiatru să dea un diagnostic profesional despre o figură publică fără examinare directă şi consimţământ.
Şi mai există un fapt pe care n-ai voie să-l omiţi dacă vrei să scrii cinstit, chiar şi ca autor de opinie: medicul Casei Albe a publicat în aprilie 2025 un memorandum medical în care afirmă că preşedintele e apt pentru funcţie, menţionând evaluări clinice şi scor perfect la un test cognitiv.
Citește și