La o grea jurizare
Valentin Marica, preşedintele juriului
Grea, pentru că este vorba de creaţia literară a tinerilor, a elevilor şi studenţilor, cu fragilităţi de rouă, dar şi cu şlefuiri diamantine, cu timidităţi, dar şi cu aplomb, deschizând cale spre ceea ce numea Zoe Dumitrescu Buşulenga, vorbind despre Poezie, intrarea într-o altă dimensiune a vieţii, a integralităţii frumuseţii lumii, iar nu a firimiturile de frumuseţe. Ne transmit creaţiile elevilor şi studenţilor acest sentiment? Le-am simţit tinerilor poeţi bucuria de a aşeza mlădierile limbii române în vers, grija ca limba română să fie cuprinsă, prin suflu liric, în toată lumina şi corectitudinea ei.
Am simţit truda autorilor, lecţiile învăţate în acest sens, lecturile permanente, îndemnurile domnilor profesori coordonatori. Astfel, am citit, chiar de mai multe ori, creaţiile trimise, aşternând peste pagina lor imagini din poemul eminescian „În zădar în colbul şcolii”. „C-a viaţa s-aibă preţ”, scria Eminescu, „trăieşte, chinuieşte/ ş-ai s-auzi cum iarba creşte.” Din trudă, aşadar, se naşte frumuseţea.
Am simţit truda concurenţilor, uneori candoarea din prima poezie publicată a lui Eminescu, „De-aş avea”, alături de fiorul unor „ flori albastre”, de melancolie, visare, speranţă, evadare din patimile clipei spre ceea ce Eminescu numea „linişti de veci”, prinse în aripile mândre ale nemărginirii. Lectura creaţiilor mi-a dat optimism. Ne vin semne vestitoare de bine şi de frumos în numele limbii şi literaturii române.
Le mulţumesc concurenţilor pentru că au un ideal, pentru că mai au inima prinsă în vraja copilăriei, precum Eminescu în „Copii eram noi amândoi”. Aştept reîntâlniri! Felicitări! Şi o adiere a amintirilor spre cea care i-a dat Festivalului de la Blaj dată de naştere, Doamna prof. Silvia Pop.
Şi cuvinte de deosebită apreciere pentru cea care a cuprins în gândul şi sufletul ei tot cerul Festivalului, distinsa Doamnă Claudia Oancea-Raica, vicepreşedinte Astra Blaj, prof. dr. la Colegiul Naţional „Inochentie Micu Clain” din Blaj; detaliind, în spirit eminescian, ce mai este, acum, „sfânt şi bine” prin valurile vieţii.
Citește și