Ileana Sandu
„Că nu ieste alta şi mai frumoasă, şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor” (Miron Costin, 1633-1691)
Există aproape 130 de milioane (129.864.880, mai exact) de cărţi în întreaga lume. Ar fi nevoie de 60.000 de ani pentru a le citi pe toate
* Cele trei cărţi cele mai citite sunt Biblia, Citate din preşedintele Mao Tse-Tung şi Harry Potter
* Preşedintele Theodore Roosevelt citea o carte pe zi
* Prima carte descrisă drept „best-seller” a fost „Nebunii naturii ” de scriitoarea americană Alice Brown, publicată în 1889
* Unul din cinci adulţi din întreaga lume nu ştie să citească sau să scrie, cele mai mari rate fiind înregistrate în Asia de Sud şi de Vest şi în Africa Subsahariană
* Indienii sunt cei mai mari cititori din lume, petrecând, cu cartea în mână, în medie 10,7 ore pe săptămână
*Femeile cumpără 68% din totalul cărţilor vândute
* Pagina la care majoritatea cititorilor îşi pierd interesul este pagina 18
* Cea mai scumpă carte vândută vreodată a fost Codex Leicester jurnalul ştiinţific al lui Leonardo da Vinci. S-a vândut cu 30,8 milioane de dolari în 1994, ceea ce ar însemna 53,5 milioane de dolari astăzi
* Cu peste 140 de milioane de exemplare tipărite vândute în întreaga lume, Le Petit Prince (Micul Prinţ) de Antoine de Saint-Exupéry este considerată cea mai populară poveste pentru copii. Publicată pentru prima dată în 1943, a fost povestea preferată a multor generaţii
* Cei mai bine vânduţi autori din toate timpurile sunt William Shakespeare şi Agatha Christie. Se estimează că au vândut de cel puţin 2 miliarde de dolari fiecare. Agatha a scris 42 de cărţi; William Shakespeare a scris 85.
Cititul cărţilor nu este doar un obicei cultural, ci un adevărat stil de viaţă, practicat şi iubit de oameni din toate epocile. De la tăbliţele de lut din Mesopotamia până la e-book-urile (cărţile electronice) de astăzi, lectura a însoţit evoluţia umanităţii, modelând gândirea, valorile şi chiar felul în care ne raportăm la noi înşine şi la lume.
Istoria cititului începe odată cu nevoia oamenilor de a păstra şi transmite informaţia. În Antichitate, lectura era un privilegiu rezervat elitelor – preoţi, scribi, filosofi. În bibliotecile celebre ale lumii vechi, precum cea din Alexandria, cărţile reprezentau putere, cunoaştere şi progres. În Evul Mediu, manuscrisele copiate migălos de călugări au ţinut vie flacăra culturii, iar apariţia tiparului, în secolul al XV-lea, a transformat lectura într-un fenomen de masă, accesibil tot mai multor oameni.
Istoria consemnează nenumăraţi „împătimiţi” ai cititului: Leonardo da Vinci citea constant, din domenii extrem de variate: artă, anatomie, matematică, filosofie. Bibliotecile erau pentru el adevărate laboratoare de idei. Regina Elisabeta I a Angliei, o cititoare avidă, vorbea mai multe limbi şi îşi începea adesea ziua cu lectura textelor clasice. Napoleon Bonaparte îşi lua cărţile cu el inclusiv în campaniile militare; avea o bibliotecă mobilă.
Mari scriitori au fost, înainte de toate, cititori: Jorge Luis Borges spunea că şi-ar dori să fie ţinut minte mai degrabă ca cititor decât ca scriitor; a lucrat toată viaţa într-o bibliotecă.
Virginia Woolf citea zilnic, cu disciplină, considerând lectura esenţială pentru formarea unei voci proprii. Marcel Proust s fost un cititor pasionat încă din copilărie; lectura a fost pentru el un refugiu şi o sursă majoră de inspiraţie.
Mihai Eminescu era un cititor neobosit, pasionat de filosofie, literatură clasică şi ştiinţă; biblioteca sa personală era impresionantă. Mircea Eliade citea ore întregi zilnic, în mai multe limbi; considera lectura o formă de iniţiere intelectuală, iar George Călinescu era celebru pentru apetitul său uriaş pentru lectură şi erudiţia acumulată.
Umberto Eco avea o bibliotecă de peste 30.000 de volume şi vorbea adesea despre „plăcerea inteligenţei cultivate prin lectură”. Pentru toţi aceştia, cărţile nu erau simple obiecte, ci spaţii de refugiu, surse de inspiraţie şi instrumente de autocunoaştere, dar şi o formă de existenţă şi de libertate.
În România, lectura a avut chiar o valoare simbolică puternică: cartea era asociată cu reuşita, cu formarea intelectuală, cu ideea de „a te ridica prin învăţătură”. Bibliotecile publice, oricât de modeste, erau spaţii vii, iar librăriile – locuri de întâlnire.
Iată câteva cuvinte amuzante legate de cărţi pe care nu putem să nu le împărtăşim: bibliosmia este dragostea pentru mirosul cărţilor, ceva ce o lectură electronică nu-ţi poate oferi. Bibliofobia este frica de cărţi, care poate include citirea unui anumit tip de carte, cititul cu voce tare în public sau pur şi simplu ţinerea unei cărţi în mână. Bibliofilia sau bibliofilismul este dragostea pentru cărţi. Dacă ai bibliofilie, eşti cunoscut ca bibliofil. Iar dacă eşti bibliofil la extrem, s-ar putea să suferi de abibliofilie, frica de a rămâne fără ceva de citit.
Pe lângă faptul că este o sursă excelentă de divertisment şi educaţie, cititul poate oferi câteva beneficii foarte importante pentru sănătate: dacă citeşti în mod regulat, ai o probabilitate de două ori şi jumătate mai mică să fii diagnosticat cu Alzheimer sau demenţă, iar dacă eşti un iubitor de ficţiune, este mai probabil să fii empatic faţă de ceilalţi. S-a constatat că cititul reduce stresul cu până la 68%, depăşind chiar şi ascultarea muzicii (care a ajuns la 61%). Un studiu a mai descoperit că cititul cel puţin 30 de minute pe zi poate creşte durata de viaţă.
În prezent, într-o lume dominată de ecrane, viteza informaţiei şi atenţia fragmentată, lectura pare uneori un act de rezistenţă. Cu toate acestea, tot mai mulţi oameni redescoperă plăcerea de a deschide o carte, de a încetini ritmul şi de a se lăsa absorbiţi de o poveste: fie că vorbim despre romane, cărţi de dezvoltare personală, biografii sau eseuri, lectura oferă ceva ce puţine alte activităţi pot oferi: timp de calitate cu propriile gânduri.
Cititorii pasionaţi nu citesc doar pentru informaţie, ci pentru emoţie, sens şi conexiune, conştienţi că o carte bună poate schimba perspective, poate vindeca sau poate pune întrebările potrivite şi oferi răspunsuri la momentul potrivit. Pentru mulţi, cititul este un ritual: o cană de ceai, un colţ liniştit, câteva pagini înainte de culcare, adică un mic lux zilnic, care aduce echilibru.
Din punct de vedere al stilului de viaţă, lectura contribuie la dezvoltarea empatiei, a vocabularului, a gândirii critice şi a creativităţii. Studiile arată că oamenii care citesc constant gestionează mai bine stresul şi au o capacitate mai mare de concentrare. Dar dincolo de beneficii măsurabile, cititul rămâne o experienţă intimă şi personală, diferită pentru fiecare cititor.
Împătimiţii lecturii nu au dispărut: oameni care citesc în tren, în autobuz, care îşi notează citate, care intră într-o librărie fără un scop precis şi ies cu o carte care le va schimba, poate, o idee sau o stare. Pentru ei, cititul rămâne o formă de rezistenţă tăcută.
Într-o lume grăbită, cartea rămâne un spaţiu al răgazului, un mod de a ne reaminti că gândirea profundă are nevoie de linişte, iar stilul de viaţă construit pe lectură nu este unul demodat, ci unul rar şi, tocmai de aceea, preţios. (documentare: worldstrides.com, storyempire.com, bookriot.com, edituracorint.com; foto – picabay.com)
Citește și