Sanda Viţelar
Reabilitarea Bulevardului 1 Decembrie 1918 este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante proiecte de mobilitate urbană din Târgu Mureş. O investiţie de aproximativ 17 milioane de euro, benzi dedicate transportului public, piste de biciclete, trotuare modernizate şi spaţii verzi – toate acestea ar trebui să însemne un oraş mai funcţional şi mai prietenos. Lucrările sunt programate să înceapă în toamna acestui an şi să dureze aproximativ doi ani, fiind realizate etapizat pentru a menţine circulaţia.
Pe hârtie, proiectul arată bine. În realitate însă, succesul lui nu va depinde doar de execuţie, ci de un lucru pe care administraţiile locale îl subestimează adesea: comunicarea cu oamenii.
Pentru că Târgu Mureş are deja o experienţă recentă. Reabilitarea străzii Gheorghe Doja a arătat cât de repede o investiţie necesară poate deveni o sursă de frustrare atunci când informarea este insuficientă sau neclară. Ambuteiaje zilnice, blocaje neprevăzute, schimbări de trafic anunţate târziu, lipsa unor rute alternative explicate din timp – toate acestea au alimentat nemulţumirea publică. Nu neapărat pentru că se lucra, ci pentru că oamenii nu ştiau la ce să se aştepte.
Aceasta este lecţia esenţială pentru proiectul de pe Bulevardul 1 Decembrie: problema nu este disconfortul temporar, ci incertitudinea.
Municipalitatea are acum şansa să facă lucrurile diferit. Şi ar trebui să înceapă cu o campanie amplă, clară şi constantă de informare publică, înainte şi pe tot parcursul lucrărilor.
În primul rând, trebuie comunicate rutele alternative, nu doar sub forma unor schiţe tehnice, ci în mod practic: hărţi simple, variante recomandate pentru principalele direcţii de trafic, soluţii pentru transportul greu, pentru navetişti şi pentru transportul public. Oamenii nu vor să descopere blocajele în trafic – vor să le evite din timp.
În al doilea rând, este esenţială prezentarea calendarului lucrărilor, pe etape şi tronsoane. Ce porţiune intră prima în şantier? Când se mută lucrările pe alt segment? Care sunt perioadele cu impact maxim? Fără aceste informaţii, fiecare restricţie nouă va fi percepută ca o improvizaţie.
La fel de important este programul de lucru: se va lucra doar ziua sau şi noaptea? Vor exista perioade cu intervenţii intensive? Care sunt intervalele în care traficul va fi cel mai afectat? Pentru locuitorii din zonă şi pentru firmele locale, aceste detalii fac diferenţa dintre adaptare şi haos.
Un alt element care nu trebuie ignorat este estimarea realistă a duratelor. Experienţa arată că promisiunile optimiste, urmate de întârzieri, erodează rapid încrederea publică. O estimare prudentă, actualizată periodic, este mult mai utilă decât un termen ambiţios care nu poate fi respectat.
În plus, municipalitatea ar trebui să comunice constant: modificările temporare ale transportului public; impactul asupra accesului la instituţii, şcoli şi unităţi medicale; soluţii pentru riverani şi pentru aprovizionarea firmelor; stadiul lucrărilor, prin informări săptămânale.
Comunicarea nu trebuie să fie ocazională sau formală. Ea trebuie să fie vizibilă: site, social media, presă locală, panouri informative în teren, chiar şi notificări periodice. Oamenii acceptă disconfortul atunci când văd progresul şi când înţeleg planul.Pentru că, în fond, marile proiecte urbane nu eşuează din cauza lucrărilor, ci din cauza lipsei de predictibilitate.
Bulevardul 1 Decembrie va fi, probabil, un şantier dificil, pe o arteră importantă, într-un oraş deja aglomerat. Nemulţumiri vor exista inevitabil. Dar ele pot fi gestionate dacă administraţia îşi tratează cetăţenii ca parteneri informaţi, nu ca simpli spectatori ai unui proces pe care nu îl înţeleg.
Modernizarea oraşului nu înseamnă doar asfalt nou şi piste de biciclete. Înseamnă şi o administraţie care comunică corect, eficient şi la timp.
Dacă lecţiile de pe Gheorghe Doja vor fi învăţate, Bulevardul 1 Decembrie poate deveni nu doar un proiect de infrastructură reuşit, ci şi un exemplu de cum se face corect managementul relaţiei cu comunitatea. Dacă nu, riscăm să repetăm acelaşi scenariu: un proiect bun, dar o percepţie publică proastă.
Iar în administraţie, percepţia contează aproape la fel de mult ca rezultatul.
Citește și