Marius Paşcan
Să nu atingi cu o floare protipendada, clientela politică, toată puzderia de sinecurişti, sutele de agenţii şi societăţi ale statului parazitare, falimentare, cu consiliile lor de administraţie politizate cu tot, nici salariile nesimţite de baştani (adăpate tot de la bugetul de stat); fără nimic concret în zona reorganizării deconcentratelor ministerelor; fără nicio izbândă la nivelul cheltuielilor risipitoare din administraţiile publice locale şi centrale; făcând doar circ insipid şi fără vreun folos real în privinţa pensiilor speciale; totodată, fără nicio proiecţie concretă privind stimularea investiţiilor ca motor al relansării economice şi dezvoltării…
În schimb, să decontezi politicile electoraliste nesimţite ale guvernelor anterioare, dezmăţul risipirii prin tertipurile firmelor de casă ale partidelor, uriaşa îndatorare iresponsabilă a României, în mod special din ultimul deceniu, luând compensatoriu din indemnizaţiile aferente persoanelor cu dizabilităţi, din modestele beneficii ale veteranilor şi urmaşilor acestora, din impozitarea pensionarilor, a celor cu pensii contributive oricum modeste, din concediile medicale, din banii aferenţi educaţiei şi sănătăţii, din suprafiscalizare prin impozite şi taxe suplimentare, ţintind tot omul de rând, din spolierea distrugătoare a mediului privat şi, în mod special, a întreprinderilor mici şi mijlocii, a clasei de mijloc care ar trebui să asigure stabilitatea ţării.
Aceasta nu e reformă, oameni buni, este exploatare. Ne-am întors la mentalitatea statului sclavagist în care nişte vicleni parveniţi, pe post de boieri şi tirani de tip modern, iau biruri, dări, zeciuieli cetăţenilor de rând (deveniţi nişte iobagi, şerbi ori sclavi, aserviţi pentru subzistenţă până la moarte), pe care cu trufie îi obligă normativ să trudească până la deşelare, pentru a menţine în viaţă opulenţa, luxul, huzurul şi batjocura acestor exploatatori.
Citește și