Mihai Teodor Naşca
Apariţia reţelelor de socializare a lăsat cărările dintre vecini nebătătorite. Creşte iarba prin locurile prin care altădată, în vreme de odihnă, vecinii te căutau să mai puneţi lumea la cale sau să mai dea o mână de ajutor.
Doar că odată cu dispariţia cărărilor dintre vecini au apărut alte boli ce intră atât de tiptil în minţile omului că, până ce nu dau semne clare de îmbolnăvire, nu se manifesta mai deloc. Această boală ce cuprinde orice utilizator în exces al reţelelor de socializare se numeşte boala de a fi în centrul atenţiei.
Se manifestă prin a-ţi marca tot timpul prezenţa pe reţeaua de socializare şi postarea tuturor banalităţilor din viaţa nesemnificativă pe care o duci, asociată şi cu aşteptarea de reacţii şi cuantificarea lor în like uri, distribuiri şi, de ce nu, câţiva bănuţi pe care îi oferă cineva la fel de „răsărit” ca şi tine, cel ce postezi. Un joc al amăgirii, al căderii în derizoriu, al falsei aprecieri şi introvertirii care se dezvoltă după ce îţi dai seama de amăgirea în care trăieşti.
Socializarea fără contact fizic este ca nunta fără ceteraşi, că şi ei fac orice să nu uite lumea de ei, iar pentru asta sunt dispuşi să îşi ridice poalele în cap. Nevoia de a fi in centrul atenţiei va deveni, cu siguranţă, o tulburare psihică, fi studiată de specialiştii vremii.
Preluam orice de oriunde, fără o mica verificare, distribuim ceea ce ne convine, dar tratăm cu ură pe cei care nu ne împărtăşesc opiniile şi, mai mult de atât, rămânem nişte singuratici, cu tot felul de frustrări, în faţa unui ecran inert, carevinde visuri de toată admiraţia!
Voie bună!
Citește și