Adrian Vascu
Am tot vorbit în această perioadă despre impozitarea clădirilor, despre creşterile mari faţă de anii precedenţi, despre justeţea acestora şi comparaţia cu practicile din alte ţări. Se impune întrebarea: există şi vreo parte bună asociată creşterii impozitului pe clădiri? Astăzi discutăm despre o parte bună a părţii rele.
Sistemul de impozitare al locuinţelor bazat pe valoarea impozabilă şi cota de impozitare este acelaşi de foarte mulţi ani. De fapt, acelaşi chiar şi dinainte de 1989. Modificarea de Cod Fiscal din anul 2016, când s-a trecut de la impozitarea clădirilor în funcţie de proprietar la impozitarea în funcţie de utilizare, a păstrat nealterat principiul de impozitare al clădirilor rezidenţiale.
Foarte puţini dintre noi am fost interesaţi până acum de formula de calcul sau valoarea impozabilă a locuinţei noastre. Probabil pentru că nivelul impozitului nu era foarte mare. Pentru că nu crescuse semnificativ niciodată. Şi, nu în ultimul rând, pentru că, deşi am tot vorbit despre descentralizare sau regionalizare în ultimii 20 de ani, nu am avut un dialog substanţial în spaţiul public despre logica şi rolul impozitelor locale în dezvoltarea comunităţilor noastre.
Anul 2026 a început cu aglomeraţia de la ghişee şi surprizele neplăcute cu privire la sumele de plată. Mai ales că declaraţiile politice erau că impozitul va creşte cu 70–80%, dar în realitate au fost şi dublări şi triplări. Totuşi aveam informaţiile din vara anului trecut, am fi putut conştientiza impactul de atunci, aşa cum am discutat pe exemple concrete aici, la Veridice încă din august 2025.
Acum însă, văzând sumele scrise în negru pe alb, tema a căpătat o cu totul altă importanţă. Mulţi contribuabili au studiat formula de calcul, au comparat valorile impozabile din deciziile de impunere faţă de cele din anii anteriori şi chiar cu preţurile tranzacţionate pentru locuinţe din proximitate. Poate a fost prima dată când am căutat unde găsim bugetul Primăriei pentru a vedea ce venituri, ce cheltuieli, ce credite şi dobânzi au fost angajate în numele nostru.
Şi aici este partea bună din toată această parte rea care a pus şi mai multă presiune pe o putere de cumpărare deja aflată în tensiune. Şi anume că am conştientizat cu toţii la ce să ne uităm. Mai ales în contextul dezideratului actual de a trece de la impozitarea bazată pe o valoare impozabilă stabilită printr-o formulă administrativă la impozitarea bazată pe valoarea de piaţă. Pentru că acesta era adevăratul obiectiv al prevederilor din PNRR.
Formula aplicată anul acesta este doar un pas intermediar de punere în practică a acestui obiectiv începând din 2027, aşa cum a explicat şi premierul. Este o amânare a unui demers început în 2022 pentru a putea pregăti un sistem care poate calcula automat valoarea, dacă va putea, pentru toate clădirile rezidenţiale aparţinând persoanelor fizice.
Cât de realizabil este acest deziderat în practică? Urmează să aflăm în următoarea perioadă. În orice caz, autorităţile ar fi benefic să conştientizeze că un asemenea sistem – doar superficial gândit, configurat pe repede înainte sau doar parţial funcţional la nivelul tuturor primăriilor din România – nu va putea trece cu uşurinţă de analiza şi judecata noastră, a contribuabililor.
Tocmai pentru că acum noi suntem atenţi, înţelegem mai bine subiectul, suntem pregătiţi să-l studiem cu atenţie, suntem sensibili la modul de punere în practică şi la consecinţele inerente. Prin urmare cred că există o şansă ca în 2027 să fie corectate nefuncţionalităţile actuale şi să ajungem la o formulă clară, corectă şi eficientă de finanţare a bugetelor locale.
Citește și