Alecu Reniţă, Chişinău
În Republica Moldova, cozile de topor, idioţii utili, agentura rusă şi clanurile mafiote se fac luntre şi punte pentru a nu permite legiferarea adevărului istoric şi recuperarea memoriei confiscate în anii ocupaţiei sovieto-ruseşti. Până şi încercările timide ale unor instituţii şi bresle profesioniste de a evoca documente veridice din drama Basarabiei şi de a le pune în circuitul public declanşează isteria mercenarilor şi a reţelei vor-şor-dodonist-furtuniste (…).
Cred că vă mai ţiuie în urechi răcnetele din vara trecută ale haitei dezlănţuite împotriva unui biet manual pentru licee, în care se spuneau câteva adevăruri arhicunoscute despre iniţiatorii celui de-al Doilea Război Mondial – monştrii-criminali Stalin şi Hitler. Haita furibundă, tulbure la cap, plătită de ambasada transformată în refugiu pentru criminali, cerea, în afară de arderea manualelor, tragerea la răspundere penală a autorilor.
Evident, lanţul abuzurilor şi intimidărilor din partea reţelelor subversive, întreţinute financiar şi logistic de serviciile secrete ruseşti, organizate cu scopul de a descuraja demnitarii, instituţiile şi cetăţenii, nu se va termina de la sine şi va continua să perturbe şi să învrăjbească societatea moldovenească. Există soluţii pentru a lichida reţelele plătite din exterior, care astăzi tulbură lumea, blochează orice dezvoltare şi parazitează pe drepturile asigurate de democraţie? Desigur!
Revin la cele ce am mai scris şi propus de-a lungul anilor în diferite materiale.
În Republica Moldova, deşi s-au făcut câţiva paşi importanţi în asumarea dramelor trecutului, adevărul istoric încă umblă cu capul spart, iar orice scursură gen Klimenko îşi mai poate şterge cizmele murdare de suferinţele a milioane de oameni. În 35 de ani de relativă libertate au apărut zeci de studii ştiinţifice, arhivele au devenit accesibile, mii de documente secretizate şi interzise au ajuns bun public.
Perioada „deceniului de teroare, calvar şi crime odioase”, cu referire la anii de ocupaţie 1940–1941 şi 1944–1953, demonstrează cu documente veridice şi dovezi incontestabile că regimul instalat de Moscova în Basarabia a practicat teroarea roşie, asasinatele în masă, exterminarea a peste un sfert de milion de oameni prin foametea organizată, deportarea gospodarilor şi nimicirea elitelor româneşti.
Crimele odioase şi masacrele comise sub diferite forme, fie de trupele NKVD, fie de ideologii Kremlinului din conducerea RSSM, se înscriu în categoria genocidului.
Convenţia ONU din 1948 defineşte juridic genocidul drept „orice act comis cu intenţia de a distruge, în totalitate sau în parte, un grup naţional, etnic, rasial sau religios”. Convenţia stabileşte clar: când statul sau regimul aplică teroarea sau alte forme de exterminare a unui grup naţional, indiferent de etnie, înseamnă genocid.
La modul serios, legislativul Republicii Moldova are tot cadrul juridic necesar pentru a adopta o decizie istorică: încă în 1993, Primul Parlament a ratificat Convenţia ONU din 1948 cu privire la genocid. E nevoie de un singur lucru – voinţa politică a deputaţilor de a-şi asuma adevărul despre trecutul dramatic al Basarabiei şi de a-l legifera. Propun Parlamentului:
1. Declararea oficială a crimelor staliniste comise în RSSM drept genocid, în temeiul Convenţiei ONU ratificate de R. Moldova în 1993 şi în baza zecilor de mii de documente care demonstrează fără echivoc intenţia de exterminare şi rusificare forţată a populaţiei din RSSM;
2. Introducerea în legislaţie a pedepselor pentru negarea genocidului şi a crimelor regimului comunist de ocupaţie, aşa cum au făcut statele baltice şi Ucraina. Negarea genocidului nu este opinie individuală sau politică, ci complicitate cu criminalii;
3. Securizarea spaţiului mediatic, interzicerea finanţării străine a propagandei falsurilor istorice şi politice deghizate în mass-media; protejarea învăţământului, educaţiei şi a şcolii împotriva intoxicării propagandistice de la Moscova;
4. Scoaterea în afara legii a reţelei FSB-KGB ascunse sub numele fals de Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove;
5. Demontarea mitologiei „lumii ruse” ca proiect geopolitic criminal, nu cultural: un instrument de dominaţie şi subjugare, ostil cu tot ce înseamnă libertate, demnitate sau civilizaţie.
Dacă vrem o societate educată, europeană şi modernă, nu putem să alimentăm trecutul sovieto-rusesc, să rămânem ostatecii reflexelor coloniale şi imperiale, să amestecăm adevărul cu minciuna şi răul cu binele, să elogiem dimineaţa călăii, iar după masă victimele. Jumătăţile de măsură şi pendulările între Est–Vest derutează enorm populaţia.
Drama Basarabiei şi adevărul istoric nu sunt negociabile. Suferinţele milioanelor de basarabeni înfometaţi şi deportaţi nu pot servi obiect de batjocură pentru mercenari şi gunoaie. Identitatea furată şi mutilată a unui popor supus terorii roşii nu se lasă la cheremul propagandiştilor plătiţi de Moscova.
Se cer decizii ferme, în conformitate cu adevărurile din Declaraţia de Independenţă, care să fie transformate în lege şi să închidă pentru totdeauna speculaţiile mercenarilor, idioţilor utili şi analfabeţilor. Prin lege să contracarăm propaganda, minciuna şi otrăvirea mentalităţilor colective; prin lege să închidem cercul traumelor istorice şi să punem temelia zilei de mâine întemeiate pe adevăr, dreptate, identitate şi memorie.
Citește și