Primăvara începe, după unii, în prima zi a lunii martie, după alţii – când se sfârşesc zilele babei Dochia, şi anume la Alexii – 17 martie, şi durează până la Sf. Onofrei, 12 iunie.
Alţii pun ziua întâi de primăvară după ce trec treisprezece săptămâni numărate din ziua de Crăciun. Luna (numită şi Mărţişor) este una capricioasă, legendele spunând că Marte a luat câte o zi de la fiecare lună pentru a-şi depăşi toţi fraţii.
Martie este denumit şi Germănar (Încolţitorul), natura începând să prindă viaţă şi culoare.
1 Martie – Sărbătoarea Mărţişorului
Străvechi simbol al primăverii, mărţişorul, şnurul din fire albe şi roşii are semnificaţii aparte: albul semnifică masculinitatea, raţiunea şi sobrietatea, iar roşul simbolizează feminitatea, senzualitatea, iubirea, bucuria de a trăi. Unii etnografi sunt de părere ca Sărbătoarea Mărţişorului reprezintă revenirea la viaţă a naturii, după Marele Potop menţionat în Biblie.
Se spune că persoana care poartă mărţişor mai multe zile consecutiv, in perioada 1-9 martie, va avea noroc tot timpul anului. Potrivit străvechilor credinţe româneşti, mărţişorul este asemenea unui talisman, poartă noroc, apără de forţele malefice, previne îmbolnăvirea în lunile care urmează, ţine deoparte deochiul. De la români şi aromâni, obiceiul mărţişorului a fost preluat şi de alte popoare din centrul şi sud-estul Europei.
Buchetul
(petale de Mărţişor )
Mugurel Puşcaş
Ne bate primăvara-n geam tiptil,
Luna lui Marte poposeşte iar,
Timid şi tandru, un bărbat gentil,
Parfum de frezii îţi aduce-n dar.
În prag de verde-crud, de nou veşmânt,
Când ziua-nmugureşte-n călindar,
Cu-n Mărţişor floral vreau să te-ncânt,
Să-i pui melancoliei stăvilar.
Le-am cultivat cu dragoste şi har,
Visând la versatile primăveri,
Ofrandă să le-aduc pe-al tău altar,
Prinos în ale inimii-ncăperi.
Când le priveşti cu ochi fermecători,
Gândeşte-te cu drag la grădinar,
Cu stih ales, cu stropi mângâietori,
Le-a îngrijit pentru-n vernal ghirdar.
Ne bate primăvara la fereşti,
Se-ntorc cocori în zbor de heruvim,
Buchet de suflet din lamuri cereşti
Este iubirea… Mărţişor divin.
1-9 martie: Zilele Babelor
Nu întâmplător, Babele sunt în număr de 9, o cifră cu semnificaţii magice. Cea mai capricioasă este Baba Dochia, care stă la cumpăna dintre iarnă şi vară, dintre anul vechi şi anul nou. Vremea schimbătoare din această perioadă este pusă pe seama caracterului Babei Dochia. Dacă se încălzeşte treptat, se spune că „Baba Dochia îşi leapădă cojoacele”.
Fiecare cojoc este luat de celelalte babe numite după zilele săptămânii: Lunica, Martica, Marcuriana, Joiţa, Viriţa, Sitiţa şi Domnica. Pe 9 martie îşi serbează ziua numelui persoanele care nu au patroni printre sfinţii din calendar.
Potrivit unor surse, Baba Dochia era o soacră rea. Într-un an, de 1 martie îşi trimite nora la munte, după fragi. Un moş, poate Dumnezeu, îi dă fetei o mână de fragi. Dochia crede că a venit primăvara, îşi pune nouă cojoace unul peste altul, ia oile şi urcă la munte. Acolo, vreme de primăvară, capricioasă. Mai întâi, se face cald şi Dochia îşi aruncă unul câte unul cojoacele.
Apoi cade o ploaie rece şi baba, împreună cu oile, îngheaţă. Cu timpul, sloiurile acestea s-au prefăcut în piatră şi pot fi văzute în Bucegi: li se spune „Babele”.
9 martie – Sfinţii 40 de Mucenici, Ziua Bărbatului
Soldaţi creştini, cei patruzeci de mucenici au fost ucişi pentru credinţa lor, după ce au refuzat să se închine zeilor, la porunca comandantului de oaste, Agricola. Ei au fost duşi legaţi la un lac, în vreme de iarnă şi au fost lăsaţi să îngheţe în mijlocul apei. Însă cum nu au murit, rugându-se, au fost, scoşi din apă şi li s-au sfărâmat gleznele cu ciocane grele şi, fiind arşi de vii, au primit cununa Mucenicilor.
De mucenici, gospodarii aprindeau focuri, pentru „arderea iernii”. În curţi şi grădini se strângeau gunoaiele grajdurilor, uscăturile grădinii şi se aprindea focul cu ele. În Transilvania era obiceiul ca tinerii să sară peste foc pentru a li se îmbiba hainele cu fum, acesta având rol de purificare. În alte zone, chiar şi vitele erau trecute prin foc să fie apărate de boli.
După cum erau flăcările şi direcţia fumului, se făceau diferite previziuni asupra vremii. Cu o cârpă arsă, se afumă gospodăria. Tradiţia creştină spune că bărbaţii trebuie să bea 40 de pahare cu vin. Vinul reprezintă sângele vărsat de cei 40 de Sfinţi Mucenici din cetatea Sevastei. Cei care nu pot să bea, e bine că măcar să guşte vin în această zi sau să fie stropiţi cu vin, acesta însemnând sânge şi putere de muncă peste an.
Femeile fac mucenici pe care îi numesc sfinţişori sau bradoşi. Sunt în formă de om (opturi) sau de albină. Îi duc la biserică şi îi împart la săraci. Tot acum în unele zone se fac un fel de turte în chip de om fără ochi, numită Uitata. Ea se dă copiilor să o mănânce cu miere şi se face pentru morţii care, din greşeală, nu au fost pomeniţi peste an.
17 martie: Alexie, omul lui Dumnezeu; Ziua şarpelui, începutul anului piscicol
Pe 17 martie, credincioşii îl sărbătoresc pe Sfântul Alexie, „omul lui Dumnezeu”, care s-a dat drept cerşetor la o biserică doar pentru a-l sluji pe Domnul fără ca lumea să-şi dea seama. În această zi se deschide pământul şi încep să iasă gângăniile. Pământul se va reînchide de Ziua Crucii.
De Alexii oamenii curăţă pomii din livadă şi pescarii mănâncă de dimineaţă, pe inima goală, un peşte viu ca să aibă noroc peste an. Broaştele încep să orăcăie. Fiind şi ziua şarpelui, există o atenţie specială faţă de acest animal ambiguu: periculos, dar nu întotdeauna, animal şi totuşi născut din ou, care moare greu, face rău vitelor. Relaţia cu şarpele trebuie păstrată sub control.
În această zi nu ai voie să îi spui pe nume. Dacă te referi la şarpe trebuie să zici: cel care se târăşte, cureaua, domnul, Vasile. În cazul în care omul greşeşte şi rosteşte de ziua şarpelui cuvântul „şarpe”, trebuie să spună un descântec. Şarpele casei se bucură la români de o mare preţuire, deoarece apără casa de duhuri rele, farmece şi blesteme, el îşi face apariţia în jurul acestei date, iar casa care nu are un astfel de personaj mitologic este considerată necurată.
În această zi, în cazul în care cântă broaştele pentru prima dată, vor urma zile calde.
25 martie: Buna Vestire, Ziua Cucului
Prăznuim prima sărbătoare închinată Maicii Domnului, în amintirea zilei în care Sf. Arhanghel Gavriil i-a vestit Sfintei Fecioare că va naşte pe Mesia.
Sărbătoarea de Buna Vestire a primit în tradiţia populară şi denumirea de Ziua Cucului, denumire legată de cântecul cucului care începe întotdeauna de Blagoveştenie şi se sfârşeşte la Sânziene sau Sân Petru. Se credea că în această zi nu este bine să umbli flămând şi fără de bani asupra ta. Pentru a întâmpina sosirea cucului, oamenii se pregăteau, din timp, cu bani.
În momentul în care auzeau cucul cântând, ei aruncau banii în direcţia din care se auzea cântecul şi rosteau versuri pe un ton interogativ, numărând glasurile cucului, deoarece se considera ca fiecare „glas” corespunde unui an de viaţă. Dacă pasărea îi cânta cuiva din faţă, era semn îmbucurător, semn că toată vara îi va merge bine, dar dacă pasărea cânta din spate, atunci semnul era potrivnic pentru cel care îl asculta.
În această zi se scoteau şi stupii de la iernat. Aceştia erau trecuţi pe deasupra unui foc, pentru purificare, se afumau şi se stropeau cu agheasmă pentru a fi încărcaţi de fertilitate şi de fecunditate şi pentru a fi apăraţi de mană.
Nu se puneau cloştile pe ouă, obicei păstrat şi astăzi, se opreau morile de apă, iar oamenii nu aveau voie să se certe. Femeile aprindeau focuri în faţa casei, punând alături de foc o cofiţă cu apă pentru ca îngerii păzitori să vină să se încălzească şi să-şi potolească setea. Ciobanii se urcau pe stogurile de fân şi ameninţau iarna cu topoarele, crezând că în felul acesta primăvara va sosi mai repede.
Importanţa sărbătorii este marcată şi de sacrificiul peştelui, care se consuma ritual, indiferent dacă ziua era de post sau de dulce.
Ritualurile săvârşite în această zi se mai întâlnesc în unele sate izolate din zona montană, unde oamenii continuă să considere că în acest mod natura este readusă la viaţă, se intră din plin în sezonul lucrărilor agricole de primăvară şi se pregăteşte noul an pastoral. (documentare şi foto – azm.gov.ro, traditi-superstitii.ro, jurnalmd.ro, ziarulunirea.ro, pe-harta.ro, Marcel Olinescu – Mitologia românească)
Citește și