Adrian Armand Giurgea
Fără soluţii. Fără idei. Fără măsuri concrete. Doar propagandă şi populisme ieftine. Fără Buget. Fără perspective pentru 2026 în condiţiile în care mai avem puţin şi s-a terminat primul trimestru al acestui an. Fără program de redresare. Doar poveşti. Aceiaşi politruci. Din aceleaşi familii. Cu aceleaşi rubedenii prin Consilii de Administraţie sau în fruntea marilor companii de stat.
Cu acelaşi dispreţ faţă de Constituţie. Sau chiar mai mare. Cu primării falimentare şi firme care aşteaptă cu înfrigurare să vadă: vor încasa banii de la Stat înainte de faliment sau?… Funcţionarii sunt parcă anesteziaţi. Se tem că „o să-i lovească reducerile”. Pentru că Bolojan spune că singura soluţie pentru Stat este să scape de angajaţi. Şi a dat Ordonanţă pentru asta. După ce a crescut taxele şi impozitele locale sub ameninţarea că nu va da altfel UAT-urilor bani din sacul comun al ţării. A făcut-o şi i-a mers. Desigur, împreună cu ceilalţi. Dar toţi dau vina doar pe el.
Pentru că s-au înhăitat să „Salveze” România. De fapt, s-au înţeles parcă să îşi prezerveze influenţa, puterea şi averile. Iar pentru asta trebuie să poată. Au putut până acum aproape tot. Pentru că nimeni nu mai are curaj să le pună frână. Pentru că toţi invocă poporul flămând Iar ei vor Puterea. Şi Puterea se confirmă doar prin teamă şi prin hrănirea maselor cu firimituri, lăsând flămânzii să creadă că sunt deja la desert… Aşa că angajaţii din administraţie stau cu frică aşteptând să vadă dacă sunt sau nu pe „lista bună”. Căci da, Bolojan a dat liber la liste. Liste pentru tăiere.
Scapă cine poate. Apoi, Dumnezeu cu mila. Pentru că pleacă oameni care fuseseră angajaţi pentru că lumea avea nevoie de ei. Cei angajaţi în sistem PCR (Pile, Cunoştinţe şi Relaţii – n.a.) vor rămâne, sunt sigur. Pentru că aceasta a fost, de fapt, înţelegerea. Căci toate partidele trebuie să scape de câte cineva. Toţi au prin aparatele publice „oameni ai foştilor”. Pentru că aşa sunt catalogaţi angajaţii din administraţie. Precum lucrările. Da, credeţi-mă! Doar ştiţi: „Vichendul l-a făcut Florea”, nu?! El e acolo din vremea comuniştilor, dar dacă modernizarea lui s-a făcut în mandatele fostului edil, el e „tatăl şi mama lui”…
Nu contează că e din banii oraşului şi nici că oraşul, în final, a plătit pe Vichend cât nu face. Dar, da, ştiu, aţi uitat. Revenind la subiect, cei cu PCR vor rămâne. Ei sunt intangibili. Aşa cum de neatins sunt „specialiştii” din Consiliile de Administraţie ale diverselor companii. Buni peste tot şi oriunde. Blindaţi cu hârtii, dar doar cu experienţă politică. În rest, nimic. Aşadar, mii de angajaţi de la Stat vor fi trimişi în şomaj. Fără criterii de eligibilitate, fără reguli clare.
Oarecum asemănător cu ce făceau cei de la Contractare în vremea comuniştilor care, în versiunea unui concetăţean de etnie maghiară, dispuseseră simplu: „Cine are două chine, unul dă, unul rămâne”… Aici însă vorbim de multe javre care vor rămâne. Şi, apoi, ne vom chinui singuri să ne păzim bătătura, căci ele, javrele, vor continua să mănânce nestingherite, gata însă oricând să muşte mâna care le-a dat de mâncare… Şi, paradoxal, nu vor rămâne neapărat potăile cu vechime, ci cele flămânde, abia intrate în sistem, deşi bunul simţ ar spune că, atunci când e vorba de o reducere de personal, primii care pleacă sunt ultimii veniţi…
Nu o să o vedeţi! Cum ar fi la Târgu Mureş să plece toţi cei aduşi în sistem de actuala putere locală?! Şi de aici trebuie să plece aproape 200. Deocamdată cartoful fierbinte e în ograda şefilor de Servicii şi Direcţii. Ei trebuie să spună de cine se debarasează. Dacă la „Împărăţie” îi va conveni, se va trece la pasul doi, iar scuza va fi simplă: „Bolojan a impus, şefii v-au pus pe liste”. Iar dacă şefii nu dau „listele bune” va fi la fel de simplu: vor fi puşi alţi şefi…
Corect, nu?! Însă după toate acestea vor urma procesele, sunt convins. Sute de procese, pentru că nu mai pot sindicatele să meargă cu un singur dosar în faţa instanţelor. Vor fi, doar la Târgu Mureş, estimez eu, peste 150 de procese în urma concedierilor. Şi, probabil, oamenii, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte ocazii, vor primi câştiga de cauză. Peste un an, doi, trei sau patru. Şi îşi vor primi şi banii şi posturile înapoi. Fără ca noi, ceilalţi, să simţim că s-a făcut vreo economie.
De fapt, vom afla că s-a cheltuit în plus, căci onorariile avocaţilor vor fi puse şi ele acolo, la fel şi dobânzile aferente… Însă ei se vor lăuda că „au acţionat chirurgical” şi au scos România la liman. Va pica, probabil, măgăreaţa pe alţii. Şi, uite aşa, vom merge din groapă în groapă pentru că nu suntem în stare să facem un pachet clar de legi care să ducă treptat la reformarea statului. Natural şi corect. Pentru că poporul strigă flămând şi cere dreptate, primeşte firimituri şi fotografii ale unor nedreptăţi care, însă, nu le vor încălzi nici casa şi nici nu le vor stâmpăra foamea.
Doar orgoliile de moment şi disperarea. Pentru că, în curând vor vedea că aceleaşi feţe sau aceleaşi familii sunt deasupra tuturor, cu alte interfeţe, mai umane sau mai zâmbitoare, dar la fel de hrăpăreţe în esenţă.
Şi, în tot acest timp, ca un erou crescut pentru a ne salva, Bolojan nu va face altceva decât să se pieptene tacticos. Între sprâncene. Să ameninţe că pleacă. Şi să viseze la momentul în care va fi lăudat pentru „marea reformă” în cărţile de istorie în care se va scrie că a propus ca primăriile comunelor din periurban să se transforme în primării de sectoare… Spoială ieftină, pentru oamenii disperaţi de ritmul inuman în care sunt puşi să-şi ducă, cu teamă, zilele ce le-au mai rămas. Fără perspective. Fără idei. Fără soluţii…
Citește și