Ileana Sandu
Am râs de cercetătorii ştiinţifici şi i-am luat în zeflemea când ne-au comunicat, cu îngrijorarea de rigoare, că, potrivit celor mai recente studii, bărbaţii sunt mai sensibili, mai gingaşi, mai sentimentali şi mai romantici decât femeile.
Uite că am greşit şi trebuie să ne luăm înapoi vorbele proaste, realitatea nudă şi din teren confirmând rezultatul cercetărilor întreprinse: în săptămâna 1-8 martie, întreaga suflare masculină a ţării a fost în alertă maximă, iar purtătorii de şapcă şi brăcinar au umplut, până la refuz, florăriile, de parcă stăteau la coadă să-şi pună 6 din 49.
Agenţii de circulaţie le-au oprit pe şoferiţe şi, în loc să le taie chitanţă, le-au dăruit un zâmbet şi-o floare, din partea organelor. Din fonoteca de aur au fost scoase vechi şlagăre, datând de la începutul secolului trecut – „Primul ghiocel, prima-ntâlnire, prima iubire, primul sărut”, „Iubesc femeia, de dor nebună, femeia blondă, femeia brună”, „Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza…” şi alte refrene pe care le fredona străbunicul în timp ce repara gardul.
Tonul la mărţişoare l-au dat chiar şefii de partide, care au achiziţionat, pentru membrele şi simpatizantele de azi şi de mâine, mici simboluri ale primăverii.
Pe plan local, în seara de 1 martie, la tarabele de profil din marile cartiere, la lumina lanternei sau a brichetei, întârziaţii alegeau de zor mărţişoare pentru cele mai dragi fiinţe de sex opus. Pe parcursul săptămânii, parcă nu s-au mai înregistrat atâtea violuri şi cotonogeli conjugale (cel puţin aşa a rezultat din ştirile TV) sau, dacă s-au înregistrat, ele au fost executate cu delicateţe, de nici n-avea sens să le dai pe post.
Parlamentarii, miniştrii, consilierii judeţeni, municipali şi comunali, patronii, buticarii, preşedinţii asociaţiilor de locatari, şefii de scară au pus mână de la mână şi le-au cadorisit pe colege cu te miri ce au crezut ei de cuviinţă, urându-le noi succese în activitatea profesională şi să fie iubite de cine vor ele.
Pe scurt, n-a fost femeie – oricât de şleampătă şi de nepieptănată – care să nu se întoarcă de la locul de muncă încărcată cu vreun „ţiclam” la ghiveci, cu vreun căţel de sticlă sau cu vreo statuetă de lemn reprezentând un vânător sau un pescar. Ziarele au mustit de texte zglobii şi primăvăratice, confirmând, dacă mai era nevoie, că românul s-a născut poet.
Am citit, de pildă, că „au răsărit ghioceii gingaşi, scoţându-şi căpşorul din mantia zăpezii”, iar văile, munţii, dealurile, câmpiile şi, în general, toate formele de relief se trezesc la viaţă, mângâiate de razele soarelui – ca să vezi câte minunăţii adunate la un loc, totul pe fond de ghiocei şi toporaşi.
Tot în săptămâna la care ne referim, femeile au făcut obiectul unor calde comunicate de presă din partea unor organizaţii neguvernamentale şi patriotice, care au ţinut neapărat să aducă „alese omagii” celor care „muncesc cu braţele, din cele mai vechi timpuri, până în prezent, alături de bărbaţi, pentru producerea bunurilor materiale şi spirituale, pentru creşterea copiilor şi întreţinerea vitalităţii neamului”.
Drept urmare, „li se cuvine glorie eternă şi durabilă tuturor femeilor românce care şi-au jertfit viaţa alături de bărbaţi, de-a lungul veacurilor, în timpul marilor lupte conduse de voievozi, domnitori şi comandanţi de oşti: Gelu şi Menumorut, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul”. Etc.
Ce-i drept, taman în preajma zilei celor care „întreţin vitalitatea neamului”, a fost dat publicităţii (încă) un studiu potrivit căruia – în ciuda ghioceilor, a mâţişorilor, a toporaşilor şi a izvoarelor care murmură vesel – , bravele românce nu sunt chiar nişte răsfăţate ale sorţii: datele arată că unele – firme preferă să angajeze doar bărbaţi (deşi Legea interzice discriminările), că femeile muncesc în sectoare prost plătite, că violenţa în familie a atins cote maxime şi că, în general, în privinţa „egalităţii şanselor”, mai e mult până departe.
…Aşa că s-ar fi impus mai multă sobrietate, mai puţine efuziuni lirice, compuneri cu floricele, căţei de sticlă şi plante la ghiveci.
…Deşi, ca să recunoaştem cinstit, faptul că suntem urmaşele bravelor femei care au luptat alături de Menumorut nu poate decât să ne umple inimile de mândrie şi să ne îndemne să depunem, în continuare, eforturi susţinute pentru producerea de copii şi de bunuri materiale şi spirituale, să facem totul pentru întreţinerea vitalităţii neamului. (Din vol. NoComment – publicistică Editura Vatra Veche, Târgu Mureș, 2018)
Citește și