Ciprian Năprădean
Am ales să citesc „Sfânta Rusie” a lui Alain Besançon ca pe un exerciţiu de igienizare a rusofobiei mele. Recunosc că acest sentiment m-a însoţit încă din şcoala generală, unde am studiat această limbă cu o mare scârbă. Mi-am spus totuşi că un om care pretinde că gândeşte nu are voie să fie rusofob din inerţie. Nu visam să ies rusofil după lectură, dar nici să-mi amplific greaţa.
Ani la rând mi-am repetat argumentul cultural: un popor care i-a dat pe: Dostoievski, Tolstoi, Puşkin, Soljeniţîn nu poate fi redus la cazarmă, cizme şi „Davai ceas, davai palton”. Corect, doar că, citind mai atent, descoperi că nici zeii literaturii ruse nu erau nişte hipioţi ai universalismului, ci spirite adânc înrădăcinate în ideea unei Rusii cu destin aparte, cu vocaţie imperială, cu misiune istorică.
Literatura lor e mare, dar nu e inocentă. În spatele marilor drame metafizice pâlpâie constant ideea excepţionalismului rus.
Besançon descrie o istorie în care puterea stă mereu deasupra societăţii, ca un capac greu. De la cnejii medievali la ţari, de la ţari la secretarii generali ai Partidului Comunist, firul roşu nu e ideologia, ci verticala autoritară. Între conducători şi popor apare un vid. Un gol umplut de funcţionari, întâi ţarişti, apoi comunişti, mereu zeloşi, mereu convinşi că slujesc o idee mai mare decât omul.
Regimurile acestea nu doar au condus Rusia, au modelat-o, au transformat-o, aşa cum am scris în urmă cu câteva zile, dintr-un mamifer inteligent într-un nevertebrat idiot. Au devorat scheletul societăţii şi au lăsat în urmă un organism cu carapace groasă, rezistent la frig, la foamete, la sancţiuni, dar şi la libertate.
Cartea nu vorbeşte despre un episod care mie mi se pare esenţial şi simbolic, creştinarea ruşilor. Hai să va spun pe scurt povestea, că e fabuloasă! Vladimir cel Mare ridicase pentru început un templu impunător zeului Perun (un fel de Zeus al grecilor sau Odin al nordicilor).
A înţeles însă repede că un zeu tribal nu ajută la construirea unui stat mare. A trimis astfel emisari să testeze religiile monoteiste. Ideea unui singur Dumnezeu în cer şi al unui singur conducător pe pământ era superbă pentru ţar. Iudaismul kazarilor nu convingea şi părea o religie perdantă, iar Occidentul ruralizat şi barbar al anului 1000 nu era prea seducător. Islamul a fost în cărţi, pentru că avea un farmec aparte. Dincolo de civilizaţia lui înfloritoare, perspectiva poligamiei suna perfect pentru Vladimir cel Mare.
Interdicţia alcoolului însă a fost hotărâtoare. Ea suna a sinucidere la ruşi.
În fine! Când trimişii ţarului s-au întors de la Constantinopol şi au descris Sfânta Sofia, cu porţile uriaşe, cu mecanisme ingenioase, cu lei de piatră care se ridicau împreună cu tronul imperial, cu o cupolă levitând parcă în lumină, au spus simplu: „Nu am mai ştiut, mărite ţar, dacă suntem în cer sau pe pământ”. Se spune ca Vladimir a fost convins de forţa argumentelor acestor emisari.
Probabil că forţa economică a fost cea hotărâtoare. Constantinopol era cel mai mare, bogat şi cosmopolit oraş al lumii cunoscute. Aşa că ţarul a aruncat statuia lui Perun în Nipru şi, odată cu ea, a băgat un popor întreg pentru a-l boteza. Cei care au refuzat creştinismul au mers la fund, împreună cu Perun.
De atunci, credinţa şi puterea au mers mână în mână. Ortodoxia rusă nu a fost doar religie, ci fundament pentru ideea de „Sfântă Rusie”, un amestec de misticism şi politică, de destin şi disciplină. Besançon arată cum această idee a supravieţuit şi sub ateismul oficial sovietic, schimbând doar icoanele. Îmi vine in minte o poveste citită undeva. Cică fiul lui Stalin, Vasili, folosise numele ca argument pe undeva.
Tatăl său l-a apostrofat: „Tu nu eşti Stalin, nici eu nu sunt Stalin, el e Stalin!”, arătând spre un tablou ce-l înfăţişa. Acel tablou era noua icoană.
In concluzie, am vrut să-mi estompez rusofobia şi am descoperit, în schimb, o explicaţie de ce aceasta nu-mi dă pace. Nu e o reacţie faţă de un popor de romancieri geniali, ci faţă de o tradiţie politică ce pare să-şi fi făcut din autoritate un zeu şi din expansiune o meserie.
Citește și