Alecu Reniţă
Pe 27 februarie 1943, în inima Berlinului, acolo unde frica paraliza orice gest de revoltă împotriva lui Hitler, câteva mii de femei au avut curajul nebun de a cere libertate pentru cei dragi. Soţiile ultimilor evrei din capitala Germaniei au stat zile la rând în faţa clădirii de pe Rosenstraße, unde bărbaţii lor fuseseră aruncaţi în aşteptarea deportării.
Nu erau luptătoare înarmate, nu erau membre ale vreunei organizaţii clandestine. Erau doar femei paşnice – nemţoaice, ne-evreice – care nu au acceptat ca statul lor să le fure soţii. Şi, printr-o manifestare a solidarităţii şi demnităţii umane, ele au învins.
După zile de frig, ameninţări şi disperare, Hitler şi regimul nazist au cedat: aproximativ 1.700–2.000 de evrei căsătoriţi cu nemţoaice au fost eliberaţi. Unul dintre puţinele momente în care o mână de protestatari paşnici a reuşit să spargă zidul de teroare al unei dictaturi absolute. Astăzi, un memorial aminteşte lumii întregi că dragostea şi curajul civic pot uneori învinge chiar şi o maşinărie genocidară.
În Rusia de azi trăiesc câteva milioane de familii mixte ruso-ucrainene. Gândiţi-vă o clipă ce s-ar întâmpla dacă 20–25 de mii de rusoaice ar pătrunde în Piaţa Roşie, cerând, cu aceeaşi hotărâre ca femeile de pe Rosenstraße din îndepărtatul 27 februarie 1943, ca soţii lor ucraineni să nu fie trimişi în armata rusă şi pe frontul morţii. Imaginaţi-vă acel val de mame, soţii, fiice, care ocupă Piaţa Roşie, dând un semnal clar de condamnare şi încetare a războiului împotriva Ucrainei.
Imaginaţi-vă forţa acelor glasuri ridicate pentru a opri războiul, cum se împrăştie rapid din Piaţa Roşie în Moscova, Petersburg, Rostov, Samara şi în toată Rusia! Cu mare regret, majoritatea absolută a poporului rus e de partea lui Putler, în proporţie de peste 80-85%.
Dincolo de orice interpretări propagandistice că „poporul rus nu poartă nicio vină pentru războiul odios al Rusiei împotriva Ucrainei”, răspunsul la această întrebare este cutremurător: ar arăta lumii că Hitler, în faţa propriilor cetăţeni, a fost mai „tolerant” decât Putler – călăul contemporan, ucigaşul copiilor ucraineni, omul care şi-a transformat ţara într-un aparat de zdrobit popoare.
Un tiran care vrea să îngheţe milioane de ucraineni în casele lor distruse, să le frângă rezistenţa prin frig, foame şi moarte.
Iar dacă zeci de mii de rusoaice ar ieşi în Piaţa Roşie şi ar cere încetarea războiului, aşa cum au ieşit femeile Berlinului în 1943, poate că istoria ar îndrăzni din nou să facă loc miracolelor şi ar salva obrazul şi onoarea unui popor mut de peste 140 de milioane, mânat la abator de clica fsb-kgb-istă din Kremlin şi Lubianka.
Citește și