Mihai Teodor Naşca
Atunci când ne plângem de situaţii sau comportamente care nu sunt în concordanţă cu ceea ce am învăţat că trebuie să fie, ar trebui să nu analizăm prea mult efectul, ci să căutăm rezolvări, în cauză. Lipsa unor modele a făcut ca în ultimele decenii să dezvoltăm comportamente pe care nu avem cum să le tolerăm prea uşor.
Există vorbe în popor care spun că cine nu e fudul nu e prost destul, ştim că dezvoltarea societăţii a creat posibilitatea de a urma diverse modele, iar asta a dus la ceea ce asistăm astăzi. Despre comunităţile rurale ştiam că sunt guvernate de principii clare, menite să scoată din orice individ un om de nădejde. Asta ştiam, lucrurile oricum s-au schimbat, iar din lumea aceea care avea ruşine, comunităţile s-au transformat în grupuri cu interese diverse, de cele mai multe ori egoiste. Cu cât e mintea mai puţină cu atât pretenţiile sunt mai mari, iar ego-ul trebuie hrănit cu ceva!
A vorbi despre un interes comunitar e pierdere de vreme. Ne disociem de grup, devenim individualişti: eu să am, eu să îmi fac, eu să obţin, iar cei de peste gard – e fix problema lor!
Un alt neajuns al vremii de astăzi este ostracizarea clasei intelectuale a unei comunităţi. Intelectualii: profesori, învăţători, educatori şi cei ce reprezentau într-o vreme elitele locale: preotul, primarul sunt astăzi lăsaţi în uitare, nefiind consideraţi repere sau modele de urmat!
Cu aceste elemente bine definite, nu ar mai trebui să ne întrebăm de ce este aşa. De ce am permis urii să devină un mod de viaţă? De ce invidia nu este înlocuită de admiraţie şi respect?
Rădăcina acestui rău stă în lipsa de modele.
Zi frumoasă cu soare în suflet să avem!
Citește și