Scrisoare de rămas-bun
Gabriel García Marquez, vestitul scriitor columbian care a câştigat în 1982 Premiul Nobel pentru literatură, s-a retras din viaţa publică pe motive de sănătate. După ce boala s-a agravat, a trimis această scrisoare de rămas-bun prietenilor, cititorilor şi admiratorilor săi.
Dacă Dumnezeu, pentru o clipă, ar uita ce-am ajuns şi mi-ar dărui încă o fărâmă de viaţă, aş folosi-o cum aş putea mai bine.
Poate că n-aş spune tot ce gândesc, dar mi-aş cumpăni vorbele înainte de a le rosti.
Aş preţui lucrurile, nu pentru cât valorează ele, ci pentru ceea ce vor să spună.
Aş dormi puţin, aş visa mai mult, pentru că ştiu că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem 60 de secunde de lumină.
Aş merge când alţii stau pe loc; m-aş trezi când alţii dorm.
Dacă Dumnezeu mi-ar mai da o fărâmă de viaţă, m-aş îmbrăca sărăcăcios, m-aş întinde la soare, lăsându-mă pradă lui, trup şi suflet.
Le-aş spune oamenilor cât de mult greşesc crezând că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc atunci când încetează să iubească.
Le-aş da aripi copiilor, dar i-aş lăsa să înveţe să zboare singuri.
Bătrânilor le-aş spune că moartea nu vine odată cu bătrâneţea, ci odată cu uitarea.
Am învăţat atât de multe de la voi toţi, am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, fără să ştie că adevărata fericire este urcuşul şi este felul în care ajungi în vârf.
Am învăţat că, atunci când un copil strânge, pentru prima oară, cu mâna lui mică, degetul părintelui său, l-a acaparat pentru tot restul vieţii.
Am învăţat că un om are dreptul şi obligaţia să privească de sus un alt om doar atunci când îl ajută să se ridice.
Spune întotdeauna ceea ce simţi, nu ceea ce crezi. Dacă aşşti că astăzi este ultima dată când te văd dormind, te-aş îmbrăţişa, cu toată puterea, şi m-aş ruga Domnului să mă lase să fiu îngerul păzitor al sufletului tău.
Dacă aşşti că acestea sunt ultimele clipe în care te văd, ţi-aş spune „te iubesc”.
Există întotdeauna ziua de mâine, iar viaţa ne oferă o altă şansă de a face lucrurile mai bine, dar, dacă n-am dreptate şi dacă ziua de azi este tot ce mi-a rămas, aş vrea să vă spun cât de mult vă iubesc şi că nu vă voi uita niciodată.
Nimeni – tânăr sau bătrân – nu poate fi sigur că apucă ziua de mâine. Astăzi ar putea fi ultima dată când îi vedeţi pe cei dragi, aşa că nu mai aşteptaţi: căutaţi-i acum, căci mâine s-ar putea să nu mai fie. Sunt sigur că vă va părea rău că aţi pierdut prilejul de a le dărui un zâmbet, o îmbrăţişare, un sărut, şi că aţi fost prea ocupaţi pentru a le asculta ultima dorinţă.
Ţine-i pe cei dragi aproape de tine; şopteşte-le, la ureche şi spune-le în faţă cât de multă nevoie ai de ei şi cât de mult îi iubeşti. Iubeşte-i şi poartă-te frumos cu ei: fă-ţi timp să le spui „îmi pare rău”, „iartă-mă, „te rog”, „mulţumesc” şi toate cuvintele de iubire pe care le cunoşti.
Nimeni nu-ţi ştie gândurile ascunse. Cere-i Domnului înţelepciune şi putere ca să le dai glas.
Arată-le prietenilor şi celor dragi cât de mult înseamnă pentru tine.
Trimite această scrisoare celor pe care îi iubeşti. Dacă nu o faci astăzi … mâine va fi ca şi ieri, şi dacă nu o faci niciodată, nici nu mai contează, aşa că fă-o acum.
Pentru voi toţi, cu multă dragoste, prietenul vostru,
Gabriel Garcia Marquez
(Versiune în limba română de Ileana Sandu)
Citește și