de dr. Lilea Cosmin, medic specialist oftalmologie, Centrul Medical TopMed Târgu Mureş
De multe ori, o considerăm vederea ca pe un dar firesc, până când începe să se stingă treptat, fără durere, fără semne evidente, dar ireversibil. Una dintre cauzele principale ale pierderii definitive a vederii este glaucomul, o boală oculară cronică şi perfidă, numită pe bună dreptate „hoţul tăcut al vederii”.
În lume, milioane de oameni trăiesc cu glaucom fără să ştie, iar mulţi ajung la medic abia când vederea periferică este deja pierdută. Iar ceea ce trebuie spus clar şi răspicat este că vederea pierdută prin glaucom nu mai poate fi recuperată. De aceea, prevenţia şi depistarea timpurie sunt esenţiale.
Ce este glaucomul şi cum afectează vederea
Glaucomul este o boală degenerativă a nervului optic, structura care transmite imaginile de la ochi la creier. În mod normal, în interiorul ochiului circulă un lichid numit umoare apoasă, care hrăneşte ţesuturile oculare. Acest lichid se produce şi se elimină continuu, menţinând o presiune normală în interiorul ochiului.
Când echilibrul dintre producţie şi drenaj se dereglează, lichidul se acumulează, iar presiunea intraoculară creşte. În timp, această presiune apasă pe nervul optic, îl deteriorează şi reduce treptat câmpul vizual.
Problema majoră este că, în stadiile incipiente, glaucomul nu doare, nu roşeşte ochiul şi nu afectează vederea centrală. Pacientul nu observă nimic. Pe măsură ce boala avansează, vederea periferică dispare – „ca şi cum ai privi lumea printr-un tunel” – iar în stadiile finale rămâne doar o pată centrală.
Cât de frecvent este glaucomul şi cine este la risc
Glaucomul afectează aproximativ 2% din populaţia generală, dar incidenţa creşte semnificativ după vârsta de 40–45 de ani. Există şi o predispoziţie ereditară importantă: dacă o rudă apropiată (părinte, frate, soră) are glaucom, riscul de a dezvolta boala este de aproape zece ori mai mare.
Alţi factori de risc sunt hipertensiunea oculară (presiune crescută în ochi), miopia mare, diabetul zaharat, tensiunea arterială scăzută, tratamentele prelungite cu cortizon, traumatismele oculare şi vârsta înaintată.
La femei, riscul creşte odată cu instalarea menopauzei, iar la persoanele cu piele închisă la culoare, glaucomul apare adesea mai devreme şi are o evoluţie mai agresivă.
„Cel mai grav aspect al glaucomului este tăcerea sa. Pacientul nu simte nimic până când pierderea de vedere este deja semnificativă. De aceea, controalele oftalmologice preventive după 40 de ani sunt absolut esenţiale”, subliniază dr. Lilea Cosmin.
Cum se manifestă glaucomul – primele semne pe care nu trebuie să le ignorăm
În majoritatea cazurilor, glaucomul cronic se dezvoltă lent şi fără simptome. Totuşi, există câteva semnale subtile care ar trebui să ne trimită la medic: dificultăţi de adaptare la întuneric, senzaţia că „nu mai vedem din colţul ochiului”, dureri oculare uşoare în special dimineaţa, dureri de cap sau vederea unor halouri colorate în jurul surselor de lumină.
Există şi o formă acută de glaucom, mai rară, dar extrem de dureroasă, în care presiunea oculară creşte brusc. În acest caz, apar dureri violente de ochi şi cap, greaţă, vedere înceţoşată şi roşeaţă oculară intensă. Este o urgenţă medicală şi necesită prezentare imediată la spital.
Cum se stabileşte diagnosticul
Diagnosticul de glaucom se pune exclusiv în cabinetul oftalmologic, printr-un set de investigaţii moderne. Prima etapă este măsurarea presiunii intraoculare (tonometria), o procedură nedureroasă şi rapidă. Urmează examinarea nervului optic la oftalmoscop şi efectuarea perimetriei computerizate, care evaluează câmpul vizual – adică zona pe care ochiul o poate percepe în jurul punctului central.
În plus, medicul poate recomanda tomografia de nerv optic (OCT), o investigaţie de înaltă precizie care detectează chiar şi cele mai mici modificări ale fibrelor nervoase, mult înainte ca pacientul să observe pierderea vederii.
La Centrul Medical TopMed Târgu Mureş, pacienţii beneficiază de toate aceste investigaţii într-un singur loc, cu aparatură modernă, ceea ce permite stabilirea unui diagnostic corect şi a unui plan de tratament personalizat.
Poate fi tratat glaucomul?
Glaucomul nu se vindecă, dar poate fi ţinut sub control. Scopul tratamentului este menţinerea presiunii oculare în limite normale şi încetinirea distrugerii nervului optic.
Tratamentul de bază este cel medicamentos, cu picături oftalmice care reduc presiunea oculară, fie prin scăderea producţiei de lichid intraocular, fie prin îmbunătăţirea drenajului acestuia. Picăturile trebuie administrate zilnic, la ore fixe, şi nu trebuie întrerupte fără acordul medicului, chiar dacă vederea pare stabilă.
În cazurile în care tratamentul medicamentos nu este suficient, se pot recomanda proceduri laser sau intervenţii chirurgicale menite să creeze o cale suplimentară de eliminare a lichidului ocular. Chirurgia modernă a glaucomului este mult mai sigură decât în trecut, cu riscuri reduse şi recuperare rapidă.
„Succesul tratamentului depinde în mare măsură de colaborarea pacientului. Glaucomul nu doare, dar tăcerea lui nu înseamnă că boala stagnează. Picăturile trebuie folosite toată viaţa, exact cum un cardiac îşi ia medicaţia zilnic”, explică dr. Lilea Cosmin.
Cum putem trăi cu glaucom
Un diagnostic de glaucom nu este o sentinţă, ci un semnal că trebuie să ne schimbăm obiceiurile. Cu tratament corect şi controale regulate, majoritatea pacienţilor îşi pot păstra vederea întreagă toată viaţa.
Este important ca persoanele cu glaucom să respecte vizitele de monitorizare (de obicei la 3–6 luni), să nu întrerupă picăturile, să evite automedicaţia şi să anunţe medicul dacă apar reacţii adverse sau schimbări de vedere.
Un regim de viaţă echilibrat, odihna, evitarea stresului prelungit, alimentaţia bogată în legume şi fructe şi hidratarea adecvată contribuie la menţinerea sănătăţii ochilor.
Ce se întâmplă dacă nu tratăm glaucomul
Netratat, glaucomul duce inevitabil la pierderea completă a vederii. Procesul este ireversibil, deoarece fibrele nervului optic distruse nu se mai regenerează. De aceea, cea mai importantă armă împotriva acestei boli este diagnosticul precoce.
Controalele preventive, chiar şi în absenţa simptomelor, trebuie făcute o dată la doi ani până la 40 de ani şi anual după această vârstă. Cei care au rude cu glaucom, diabet sau miopie mare trebuie să se controleze mai des.
La Centrul Medical TopMed Târgu Mureş, evaluarea glaucomului se realizează complet, cu măsurarea presiunii oculare, examinarea nervului optic, perimetrie computerizată şi tomografie OCT.
Mituri frecvente despre glaucom
Există numeroase concepţii greşite despre glaucom. Mulţi cred, de exemplu, că este o boală care „vine cu vârsta” şi nu poate fi evitată. În realitate, deşi vârsta este un factor de risc, boala poate fi prevenită sau încetinită prin depistare timpurie.
Alţii cred că glaucomul „se simte” sau că ochii dor când apare. În realitate, 80% dintre cazuri nu au niciun simptom până la stadii avansate. De asemenea, automedicaţia cu picături luate „după ureche” poate face mai mult rău decât bine, deoarece unele substanţe scad temporar presiunea oculară, dar pot masca evoluţia bolii.
Concluzie
Glaucomul este o boală tăcută, dar prevenibilă. Nu poate fi vindecat, însă poate fi oprit din evoluţie dacă este descoperit la timp. Cheia succesului este controlul oftalmologic periodic, mai ales după 40 de ani.
La Centrul Medical TopMed Târgu Mureş, pacienţii beneficiază de evaluări oftalmologice complete, tratamente moderne şi monitorizare constantă, într-un mediu sigur, bazat pe profesionalism şi grijă.
Pentru că a vedea clar nu înseamnă doar a privi lumea, ci a te bucura de ea – zi de zi, fără teamă că lumina se va stinge.
Citește și