Un studiu recent privind satisfacția salarială și calitatea vieții profesionale în sistemul sanitar din România indică o criză profundă de retenție a personalului. Datele arată că 32% dintre angajații din sănătate iau activ în calcul plecarea din sistem, iar alți 26,8% sunt încă nehotărâți. În total, 58,8% din forța de muncă se află într-o zonă de risc, ceea ce confirmă tensiunile tot mai mari din sistemul medical.
Cercetarea, prezentată la Târgu Mureş în cadrul Conferinţei, Viitorul muncii în sănătate”, Adaptarea prevederilor contractelor colective la noile condiții ale pieței muncii, organizată de Federația Solidaritatea Sanitară din România, arată că intenția de plecare este strâns legată de nivelul perceput al calității vieții profesionale. Angajații care iau în calcul plecarea au un scor mediu al calității vieții profesionale de 35,3 din 100, în timp ce cei care intenționează să rămână în sistem ating un scor de 60,8.
Detalii despre eveniment aici.
Salariile și sporurile, principalele nemulțumiri
Una dintre concluziile centrale ale cercetării este că insatisfacția salarială este profundă și generalizată. Scorul mediu pentru satisfacția față de salariul de bază este de doar 2,18 din 5, iar peste 71% dintre respondenți se situează sub pragul neutru. Evoluția salariilor în timp este percepută foarte negativ, cu un scor de doar 1,42, cel mai scăzut indicator din întregul studiu.
Nemulțumirile sunt accentuate și de modul de calcul al sporurilor. Personalul medical consideră că plata gărzilor este mult prea mică (4,67), iar munca de noapte afectează sănătatea (4,54). Sporurile sunt încă calculate pe baza salariilor din 2018, ceea ce a dus la erodarea valorii reale a acestora (4,39). În plus, blocarea plății orelor suplimentare este percepută ca o problemă majoră (4,37).
Inechități salariale și lipsă de transparență
Studiul evidențiază și probleme legate de echitatea salarială. Diferențele teritoriale între spitale sunt considerate semnificative, cu un scor de 4,06, iar creșterile salariale sunt percepute ca fiind distribuite inechitabil (3,99). Există, de asemenea, diferențe salariale nejustificate între spitale (3,96) și percepția că raportul dintre veniturile medicilor și ale asistenților este inechitabil (2,06).
Pe lângă aceste aspecte, lipsa de transparență în acordarea sporurilor reprezintă o sursă suplimentară de frustrare. Reglementările sunt considerate neclare (2,46), iar criteriile de acordare a sporurilor netransparente (3,40).
Datele arată că insatisfacția salarială este prezentă în toate categoriile profesionale din sistemul sanitar. Medicii primari înregistrează un scor mediu de satisfacție de aproximativ 2,57, medicii specialiști și asistenții principali se situează în jurul valorii de 2,2–2,4, iar asistenții generaliști ajung la aproximativ 1,90.
Diferențele teritoriale sunt relativ mici, între 1,97 și 2,40, ceea ce confirmă caracterul național al problemei. De asemenea, vechimea în muncă nu produce diferențe semnificative în nivelul de satisfacție, semn că nemulțumirea este transversală în întregul sistem.
Spitalele, clasificate în patru tipuri
Studiul a analizat și unitățile sanitare, identificând patru tipologii de spitale. Douăzeci și două de spitale sunt considerate „critice”, cu scoruri foarte scăzute la toate dimensiunile analizate. Alte 21 sunt clasificate drept „vulnerabile”, având probleme de leadership și integritate organizațională. Majoritatea unităților se situează în categoria „medie”, iar doar 15 spitale sunt considerate performante și pot servi drept model de bune practici. Cu toate acestea, chiar și în spitalele performante rămâne o problemă majoră: suprasolicitarea personalului.
Citeşte şi: Peste jumătate dintre angajații din sănătate sunt în risc de epuizare profesională
Pe baza datelor colectate, cercetătorii propun 18 recomandări, grupate pe patru niveluri de intervenție: legislativ, instituțional, managerial și strategic. Printre măsurile sugerate se numără indexarea periodică a salariilor, recalibrarea grilelor salariale, actualizarea bazei de calcul pentru sporuri, creșterea plății gărzilor și deblocarea plății orelor suplimentare. De asemenea, se recomandă realizarea unui audit național al salarizării, publicarea criteriilor de acordare a sporurilor, programe de prevenție a burnout-ului și măsuri pentru reducerea migrației personalului medical.
Sanda Viţelar
Urmăreşte şi: