Mugurel Puşcaş
Privesc cum doarme „Oraşul de pe deal”
Iar primăvara-n geam sfios îmi bate,
Viorile-n acorduri de cristal
Se arcuiesc pe cer doinind în noapte.
Pe trotuare trecătorii-s rari,
Doar jos la „Silva” pâlpâie-o lumină,
Doi moşi întârziaţi la un pahar
Răstălmăcesc isprăvi de-o săptămână.
Balconul meu e suspendat de nori,
Văd vârfuri de biserici sub cer de smoală,
Plutind prin timp pe aripi de cocori,
Suflete triste vin de mă-nconjoară.
Sunt cei plecaţi… „Oraşul de pe deal”
Se-ndreaptă către „mâine” plin de viaţă,
La braţ cu Luna, în veşmânt vernal,
Păşesc confient spre zori de dimineaţă.
Foto Reghin („Oraşul viorilor”, „Oraşul de pe deal”): maestrul Balázs Csaba
Citește și