Nu este părerea mea, este părerea specialiștilor din agricultură care susțin cu tărie că suma de 200 de milioane de euro cerută de Ameropa pentru combinatul de îngrășăminte chimice Azomureș din Târgu Mureș este o nimica toată în comparație cu dezastrul financiar pe care l-ar produce închiderea definitivă a unității.
Pentru a înțelege dimensiunea problemei trebuie spus că Azomureș este cel mai mare producător de fertilizanți din România, cu o capacitate de aproximativ 1,6 milioane de tone de îngrășăminte anual și cu aproximativ 2.000 de angajați pe platforma industrială de la Târgu Mureș. România consumă anual între 2 și 3 milioane de tone de fertilizanți, iar fără Azomureș piața ar depinde aproape integral de importuri.
Romgaz nu poate să cumpere Azomureș la prețul solicitat, pentru că este legată de mâini și de picioare de legislația în vigoare. Există trei motive principale: juridice, corporative și economice.
Primul motiv este că Romgaz este listată la Bursa de Valori București, deci trebuie să respecte regulile pieței de capital, adică nu poate face achiziții politice fără justificare economică, trebuie să protejeze interesele acționarilor minoritari, iar orice tranzacție majoră trebuie justificată prin analize financiare și due-diligence. Romgaz însăși a precizat că achiziția Azomureș trebuie fundamentată conform procedurilor corporative și legislației, înainte de a fi aprobată de organele companiei.
Al doilea motiv este că statul român, care deține aproximativ 70% din acțiunile Romgaz, își dorește, cel puțin declarativ, să cumpere Azomureș, dar nu controlează direct deciziile companiei de gaz. Deși este acționar majoritar, managementul trebuie să respecte OUG 109 privind guvernanța corporativă, adică deciziile majore trebuie aprobate de Consiliul de Administrație și de Adunarea Generală a Acționarilor. Dacă statul ar impune o achiziție la un preț nejustificat, acționarii minoritari ar putea ataca decizia în instanță și reclama abuz pe piața de capital.
Motivul pentru care încă tranzacția nu s-a încheiat, spun încă pentru că îmi doresc să se încheie, deși toate informațiile duc înspre închiderea definitivă a combinatului, este că negocierile sunt blocate în principal din cauza diferenței de evaluare. Estimările din presă arată că Romgaz a oferit sub 100 de milioane de euro, în timp ce Ameropa se aștepta la cel puțin 200 de milioane. Bani de înghețată pentru statul român.
CITEȘTE ȘI Închiderea Azomureș: 2500 de familii rămân fără venit la Târgu-Mureș
Pentru a înțelege proporțiile, trebuie spus că Romgaz a raportat în 2025 un profit net de peste 3,3 miliarde de lei, iar cifra de afaceri a depășit 8 miliarde de lei. În aceste condiții, suma de 200 de milioane de euro este relativ modestă pentru o companie de această dimensiune, mai ales dacă este vorba despre un activ strategic.
De aici frustrarea, pe bună dreptate, a fermierilor din țara noastră, a angajaților din Azomureș și a celor care, în general, le mai pasă cât de cât de România. Pentru că pe bani de nimic statul poate achiziționa un obiectiv de importanță strategică pentru agricultură și, în final, pentru siguranța alimentară a țării.
Trebuie spus foarte clar: gazul reprezintă între 70 și 80% din costul de producție al fertilizanților, iar România este unul dintre puținele state europene care încă mai are resurse importante de gaz natural. În mod logic, acest gaz ar trebui folosit pentru industrie internă și pentru agricultură, nu doar exportat ca materie primă.
Statul român are și alte pârghii prin care poate cumpăra obiectivul din Târgu Mureș. Nu doar prinRomgaz, un castel impenetrabil de sinecuri și cu tot felul de răsfățați politici care se cred înscăunați pe viață într-o companie a părinților lor. Dar asta cu corupția din Romgaz este o altă poveste. Se pare că, de exemplu, în județul Mureș exista și am înțeles că mai există un celebru „caiet” cu nume în care ar figura multe persoane angajate în Romgaz, evident în schimbul a mii de euro pe post. Cel puțin așa spun gurile rele. Dar și asta e o altă poveste.
Să revenim deci la problema de securitate națională: Azomureș. Așadar, ce alte variante are statul român să cumpere Azomureș?
O variantă ar fi achiziția prin altă companie de stat (nu Romgaz). Statul ar putea folosi o companie nelistată, unde presiunea acționarilor minoritari nu există. Ar putea fi o companie nouă de stat unde decizia se poate lua fără niciun alt control.
Statul român ar mai putea crea o companie specială (SPV), un vehicul special de investiții care să aibă în structură Romgaz, investitori privați, eventual fonduri europene. Modelul este folosit frecvent în Europa, în industria strategică sau infrastructură.
O altă variantă ar fi încheierea unui parteneriat cu un investitor strategic, convingând un producător internațional de fertilizanți să intre în proiect. Există astfel de companii globale precum Yara, OCI sau CF Industries. Într-o astfel de combinație statul român ar putea oferi gaz pe termen lung și scheme industriale.
Ar mai putea fi varianta subvenționării funcționării fără cumpărare, însă aceasta se pare că este cel mai puțin fezabilă.
Nu inventăm noi roata la căruță. Alte țări europene, pentru că doar la acestea ne putem raporta având în vedere legislația comună de pe bătrânul continent, au făcut astfel de pași.
Polonia, de exemplu, are grupul Grupa Azoty, controlat de stat. Modelul lor s-a bazat pe un circuit simplu: gaz transformat în amoniac, amoniacul în îngrășăminte oferite apoi fermierilor polonezi. Rezultatul a fost o securitate alimentară mai mare și un sector puternic de export al fertilizanților.
Ungaria are modelul Nitrogénművek și alte companii integrate cu furnizori de gaz. Strategia lor este simplă, de bun-simț, menită, până la urmă, să protejeze interesele țării: industrie chimică internă, contracte preferențiale de gaz, protejarea sectorului agricol.
Dacă statul român va pierde și acest tren, va îngropa serios agricultura românească. România importă deja fertilizanți de peste un miliard de euro anual, iar în lipsa Azomureș dependența de importuri va crește și mai mult.
Degeaba avem gaz dacă îl exportăm pur și simplu pe doi bani, în loc să producem din el îngrășăminte, să ajutăm fermierii români, să ajutăm industria alimentară autohtonă și, până la urmă, să ajutăm românii. Că pentru bunăstarea și securitatea românilor acționează statul român. Sau nu?
S-o fi luat o șpagă mare prin București ca să se închidă Azomureșul, să câștige importatorii de îngrășăminte? Mă pot gândi și la asta. Nu m-ar mira, pentru că trădarea de țară este la ordinea zilei.
Dacă asta se va întâmpla, îmi doresc ca fermierii, lăsați în voia sorții, la cheremul piețelor internaționale de îngrășăminte, să iasă în stradă și să blocheze toată țara, trădătorii de neam să fie prinși și judecați.
Statul nu are nicio scuză dacă nu cumpără Azomureș. Chiar și cu 200 de milioane de euro. Bani de înghețată.
Dragoș Bardoși
URMĂREȘTE ȘI
Peste jumătate dintre angajații din sănătate sunt în risc de epuizare profesională
INTERVIU/Prof. Nistor Man: „Iubiți libertatea, este cea mai importantă valoare morală”