De unde mă aflu acum pot vedea
cum printre nori pasărea poartă
sufletul meu în colivie de aur,
când pe deal vocea ia chip de lup,
privindu-ne lacom;
de unde mă aflu acum pot vedea
umbra vântului plimbându-şi singurătatea
printre statuile uitate demult
într-o tăcere de piatră;
de unde mă aflu acum pot vedea
cum munţii între ei încep să vorbească
într-o limbă veche, doar de ei ştiută,
când semn viu pare doar calul
nehotărât între hotare,
mai alb decât visul crinului;
de unde mă aflu acum pot vedea
cum mărgele de păsări
se-nşiră pe creste în zborul lor invers,
cum capul Gorgonei iese din apele negre
când zborul clopotelor ne vorbeşte
în limba lor neştiută;
de unde mă aflu acum aud
cum trosnesc
toate pietrele muntelui,
cum se naşte legenda.
Citește și