Cine ascultă cuvintele mele, albi porumbei ţâşnind din zăpada curată, vede aprinsa câmpie de apă a mării păzite de fiinţele acelea înaripate mereu sfredelind cerul, martor mut al călătoriilor doar în minte făcute; cine ascultă cuvintele mele în ziua schimbării la faţă vede cum slovele ierbii muşcă lacom din stâncile zilei, când frunza de mentă … Continuă lectura Cine ascultă cuvintele mele