Dr. Diana Pop
„Voi spune foarte direct: bugetul este la limită.”
Este una dintre cele mai oneste formulări pe care un ministru al Sănătăţii le-a făcut în ultimii ani. Şi poate tocmai de aceea merită ascultată cu atenţie.
Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete, a prezentat în aceste zile bugetul pentru 2026. Nu este un buget spectaculos, nu este unul care să liniştească definitiv sistemul, dar este, poate, un buget care încearcă să repare direcţia.
Un buget mai mic pe hârtie, dar mai mare în realitate
La prima vedere, cifrele par contradictorii: suma alocată pentru 2026 este mai mică decât cea estimată iniţial pentru 2025. Şi totuşi, ministrul explică:
„Este mai mare cu 3,5 miliarde de lei faţă de execuţia reală a anului trecut.”
Tradus simplu: nu contează cât s-a promis, ci cât s-a cheltuit efectiv. Iar raportat la realitate, bugetul creşte.
Pentru pacientul obişnuit, asta nu înseamnă neapărat spitale mai multe peste noapte. Înseamnă însă şansa ca programele deja începute să nu fie oprite la jumătate – ceea ce, în sistemul medical românesc, este deja un câştig.
Unde se duc banii: între urgenţă şi prevenţie
Dincolo de cifre, direcţia bugetului devine clară: salvarea vieţii în urgenţă şi prevenţia bolilor înainte să devină grave.
„Sunt zone în sistemul de sănătate unde fiecare minut face diferenţa între viaţă şi moarte.”
Bugetul pentru Programele Naţionale de Acţiuni Prioritare creşte la 475 de milioane de lei, cu peste 35% mai mult decât anul trecut – cea mai mare alocare din ultimul deceniu. Este vorba despre:
• secţiile de ATI
• pacienţii cu AVC sau infarct
• cazurile de arsuri grave
• politraumă şi urgenţe majore
„Finanţarea acestor zone nu este opţională. Este o responsabilitate directă.”
Această creştere se traduce, în mod concret, prin resurse suplimentare pentru spitalele aflate sub cea mai mare presiune. Înseamnă echipe medicale mai bine susţinute, acces mai rapid la tratamente salvatoare şi capacitatea de a interveni eficient acolo unde fiecare minut face diferenţa.
În acelaşi timp, sunt introduse programe noi, precum chirurgia robotică, şi sunt consolidate structurile deja existente în acele zone în care impactul asupra vieţii pacienţilor este direct şi imediat. Pentru public, acest lucru se traduce simplu: mai multe resurse acolo unde viaţa se decide în minute, nu în zile. Nu înseamnă că sistemul devine perfect peste noapte. Dar înseamnă că, în cele mai grave situaţii, şansele pot creşte.
Prevenţia – schimbarea de paradigmă
Poate cea mai importantă schimbare nu este însă în urgenţă, ci în prevenţie.
„Ştim foarte bine costul inacţiunii: diagnostice târzii, tratamente mai dificile, suferinţă care putea fi evitată.”
Bugetul pentru programele de screening ajunge la 1,2 miliarde de lei, o creştere semnificativă faţă de anul precedent. Se extind programele pentru:
• cancerul de sân
• cancerul de col uterin
• cancerul colorectal
Dar apare şi o schimbare majoră în zona neonatală: screeningul creşte de la 3 la 22 de biomarkeri, peste media Uniunii Europene. Asta înseamnă, concret, că mai multe afecţiuni pot fi depistate la naştere, înainte de apariţia simptomelor. Pentru o familie, acest lucru nu este o statistică. Este diferenţa dintre un diagnostic la timp şi o boală descoperită prea târziu.
„Prevenţia nu este un cost. Este cea mai corectă investiţie în sănătate.”
Investiţiile care trebuie finalizate
În paralel, Ministerul anunţă o execuţie de 88% din fondurile PNRR – Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, adică mecanismul prin care Uniunea Europeană finanţează investiţii majore în infrastructură şi modernizarea sistemelor publice.
„Sunt proiecte care schimbă infrastructura medicală din România şi care trebuie duse până la capăt.”
Este vorba despre spitale noi, modernizări, echipamente şi digitalizare – investiţii esenţiale care pot transforma, pe termen lung, modul în care funcţionează sistemul de sănătate.
Un sistem care funcţionează încă la limită
Sistemul de sănătate continuă să funcţioneze la limită, iar ministrul recunoaşte deschis: „Acest buget va avea nevoie de o rectificare pozitivă la mijlocul anului. Sănătatea nu poate funcţiona la limită.” Este o confirmare a unei realităţi cunoscute – lipsa stabilităţii şi nevoia constantă de resurse suplimentare. Pentru pacienţi, schimbările nu vor fi spectaculoase, dar pot fi esenţiale: acces mai rapid în urgenţe, şanse mai mari de diagnostic precoce şi programe de prevenţie mai extinse. „Nu spun că este suficient”, admite ministrul, subliniind că sistemul are nevoie în continuare de investiţii, organizare şi o schimbare reală de mentalitate.
„Sănătatea nu este o cheltuială. Este o investiţie în viaţa oamenilor.” Iar această afirmaţie este, fără îndoială, corectă, însă între intenţie şi rezultat rămâne un drum lung, uneori dificil, în care cifrele trebuie să devină realitate. Un buget poate deschide direcţii, poate susţine programe şi poate crea oportunităţi, dar adevărata schimbare începe abia atunci când aceste alocări se transformă în ceva concret pentru oameni – în timp câştigat, suferinţă evitată şi vieţi salvate.
Citește și